Nivelul de trai. Am asistat în ultima vreme la o adevărată maree de reevaluări în sens pozitiv ale prognozelor privind creșterea economică a României. Departamente de analiză macroeconomică, interne sau externe, plusează la cifrele României cu sârg. Premierul în persoană ne anunță că ne-a crescut nivelul de trai deja până la marginea stratosferei (o fi „luat” racheta lui Richard Branson). Şi o să fie şi mai bine!
Unii, mai hâtri din fire, spun că cei care se ocupau „în scripte” de producția de porumb la hectar pe vremea lui Ceaușescu au făcut prozeliți. Alții, cu mai puțin simt al umorului, spun că sistemul actual de măsurare a nivelului de trai e unui incorect, total depășit, care nu tine cont de chestiuni elementare cum ar fi repartiția PIB pe populație și teritoriu. Una peste alta, lăsându-i pe contestatari deoparte, s-ar cuveni să fim fericiți cu toții. Că doară au început deja să curgă valurile de lapte și miere. Iar hidra pandemică aproape că s-a înecat cu apa sărată din Marea Neagră.
Îți recomandăm:
Soarta a fost ceva mai darnică în ceea ce mă privește. În actuala perioadă îmi desfășor activitatea creativă prin satele României
În atare condiții, port adesea discuții cu oameni simpli, dar de o corectitudine și o franchețe uimitoare pentru aceste vremuri. Nu am ratat nici oportunitatea de a purta discuții legate de „preaslăvitul” nivel de trai. Nea Gică, om care se ocupă de zeci de ani cu munca la câmp, mi-a oferit câteva răspunsuri pe care mi-ar plăcea să le cunoască și premierul. Pentru că sunt milioane de „Nea Gică” în România.
„Nu prea știu eu taică ce e acela nivel de trai. Eu știu doar că atunci când muncesc, îmi e bine, iar când nu muncesc, îmi e mai puțin bine. Nu zic că îmi e rău, că atunci ar însemna că mi-am pierdut sănătatea!”
Încerc să îi explic în cuvinte cât mai simple despre ce e vorba cu nivelul acesta de trai măsurat de guvernanți. Iar nea Gică își nuanțează răspunsurile, neașteptând prea multe invitații:
„Apoi nu știu tată ce văd oamenii ăștia, dar eu văd că atunci când merg la PECO să bag motorină la tractor, pentru a merge a lucra câmpul, litrul e de la zi la zi mai scump. Zice lumea că s-a scumpit petrolul. Că a dat omenirea buluc să recupereze ce a pierdut anul trecut, când au cam fost obligați să steie pe acasă. Așa o fi, nu zic, nu! Dar pe de altă parte, fi-miu de la Cluj Napoca zice că petrolul ăsta a fost cândva mult mai scump. Iar motorina nu era atât de scumpă, pe atunci! Şi lui îi cam miroase un pic a speculă!”
Încerc să îi explic cum că atunci când se cere mai multă motorină, iar cei care o fabrică nu pot crește la fel de rapid ritmul de producție. Este oarecum normal să vedem scumpiri. Nu mă contrazice, însă își continuă comentariul referitor la nivelul de trai:
„Așa o fi, cum zici tu, că dară nu te pot contrazice eu pe matale care ai atâta amar de carte. Însă îți mai spun ceva: de ani de zile merg duminica în târg cu amărâta de sută de lei să mai îmi iau și eu ceva legume, ceva brânză, de-ale gurii. Și ce pot să îți spun e că, de la săptămână la săptămână, vin acasă cu sacoșa tot mai goală. Toate s-au scumpit! Mâncăm noi mai mult? Se produce mai puțin? Nu prea cred că e nici prima şi nici a doua. Pot vedea însă cu ochii mei cum a dispărut omenia: cu toții vrem doar bani, bani și iar bani. Nu contează cum și de la cine.”
Nu cred că se putea un final mai potrivit!
Mi-am dat seama că ar fi în zadar să îi explic lucruri care lui nu i-ar fi de nici un folos, referitoare la indicatori macro sau mai știu eu ce legi ale economiei de piață. Nu l-ar ajuta la nimic! Pentru că nea Gică are nevoie de lucruri mult mai simple dar şi mai greu de obținut: sănătate, omenie. Și să nu ne mai mințim și dușmănim unii pe alții!
Îți recomandăm:
Creșterea vârstei de pensionare, o palmă dată peste obrazul românilor
Galați, cea mai tristă și dezgustătoare plimbare din viața mea
