Galați, cea mai tristă și dezgustătoare plimbare din viața mea

Am mers din nou la pas câteva ceasuri prin Galați, orașul venirii pe lume și al copilăriei mele. S-a întâmplat după 30 de ani. Aici am făcut școala, apoi liceul pe care încă îl iubesc și cu care mă voi mândri toată viața, după care am plecat la București la facultate, și nu m-am mai întors.

Am mai fost de câteva ori în Galați, dar fără să mai ies vreodată în oraș. Mergeam direct la ai mei. Stăteam o noapte sau două, apoi mă întorceam la ceea ce este acum casa mea, în București. După ce au murit amândoi părinții, la scurt timp unul după celălalt, am ajuns încă și mai rar, o dată la câțiva ani în Galați. Niciodată mai mult de o noapte.

Știam bine ce se întâmplă în acel oraș din Moldova și nu voiam decât să ies cât mai repede din el

Nu am coborât niciodată din mașină în cei 30 de ani de după 1989. Intram mereu pe aceeași stradă în oraș, ajungeam pe același traseu la casa fratelui meu. Stăteam încuiat o zi în casă, apoi ieșeam din oraș pe unde venisem. Și din mașină, în cele câteva minute sau zeci de minute cât îmi lua ca să ajung la marginea lui, vedeam un oraș de fiecare dată mai urât, mai sluțit.

Îți recomandăm:

În companiile multinaționale se fură mult mai mult decât la stat. Cel care a fost furat face orice, numai să nu fie informația publică

 

Acum câteva luni m-am hotărât să merg să revăd la pas tot Galațiul copilăriei și adolescenței mele. S-a întâmplat pentru prima dată după 30 de ani. Îi cunoșteam fiecare ungher, fiecare bancă și fiecare copac, fiecare cofetărie și librărie, și mi le amintesc și acum aproape pe toate, cu culorile, și pe unele chiar cu mirosurile și gusturile de atunci.

Locurile pe care le-am revăzut în Galați

Am început de la Parcul Pionierilor, în Vadul Ungurului, unde locuiam, biserica de pe strada Lacului. Aici veneau toți cei din Bădălan. M-am uitat la Brateș de peste linia de tren. Apoi pe Republicii, fabrica de săpun Apollo, unde unchiul meu era muncitor, Radu Negru, Portul Roșu, căminele studențești, muzeul pe care acum l-au luat popii, Leonardul, V. A. Urechia, 6 Martie, viaductul cu scara lui în spirală. Am coborât la gară, apoi am vizitat portul, centrul cu Macul Roșu, cofetăria Parfumul Teilor, Teatrul Dramatic, Universitatea și Politehnica, Parcul Central cu cele două cinematografe, Magazinul Universal, Traian, Tecuci, Piața Centrală, Bălcescu, unde este liceul meu, policlinica, înapoi spre Spicul, Romarta, femeia stropită de delfini, fântânile arteziene, pasajul, cofetăria de la Dunărea, înapoi către Peuri, Violeta, elicea, faleza, Biserica Precista, Potcoava, apoi am urcat pe Brăilei până la cinematograful Țiglina și Școala 7, școala mea, păpădia, desigur, Ultimul Leu…

Această plimbare prin Galați a fost cea mai tristă și cea mai dezgustătoare plimbare din viața mea

Galați este un oraș complet și iremediabil distrus din punct de vedere estetic, dar și funcțional și social, pe cale de consecință. Doar Grădina Publică a rămas aproape de cea pe care o știam. În rest, totul, dar absolut totul e degradat, murdar. Toată lumea și-a construit chioșcuri și dughene în orice loc și colțișor imaginabil. Există panouri cu reclame unul peste altul, clădiri în paragină, unele gata să cadă, copaci uscați, toate spațiile largi pe care le știam pline cu verdeață și cu flori acum betonate. Un mare și imund talcioc.

M-am dus în mod special într-un loc anume, am vrut să văd băncuța în jurul căreia ne adunam ani de zile în spatele blocului lui Nicu, bunul meu prieten din liceu. Încăpeau doar două fete pe ea. Noi, băieții, ne învârteam în jurul lor. Nu mai era acolo. Unul dintre cei din bloc, de la parter, a luat-o și și-a extins pur și simplu apartamentul. A construit încă o cameră în locul în care era băncuța noastă! O marchiză frumoasă, din termopan alb, numai bună cât să stea acolo și să-și bea cafeaua dimineața. Cu geamurile deschise, în liniște, privind cu drag și cu nostalgie la orașul natal care i-a permis acest salt neașteptat al spațiului locativ și al nivelului de trai…

Nu știu când voi muri, poate vor mai trece câțiva ani până atunci, dar știu sigur că nu voi mai merge vreodată la pas prin Galați

Acest oraș care îmi face astăzi o silă teribilă. Amintirea acelui Galați o iubesc atât de mult și o voi lua cu mine, când va fi să fie. Voi merge din nou cu mașina pe același drum, voi sta închis în casa fratelui meu până a doua zi, apoi în sens invers, fără să mai cobor vreodată.

PS: am primit o avalanșă de mesaje și comentarii patetice, lacrimogene, care chestionau sufletul meu și sentimentele din diverse unghiuri. Sigur, pe lângă potopul de înjurături aferente. Dar nu! Galațiul de acum NU este orașul meu, nu e „orașul natal”! Altul este „orașul meu natal”, cel care a fost înainte, pe care îl iubesc nespus. Pe tot, din Bădălan și până în Micro 19 și celelalte microuri, care au crescut odată cu mine. Dar cu acesta de acum nu am absolut niciun fel de legătură. Niciuna, oricât de mică. Și nu voi mai avea vreodată, fără vreo îndoială…

Îți recomandăm:

Rețeta economică de „succes” a Constanței: falimentul, lipsa de viziune și subdezvoltarea

Constanța, orașul operațiilor estetice eșuate, arată ca o amantă tristă și machiată strident

George Butunoiu
George Butunoiu a fost printre primii români care au creat o afacere de recrutare, în aprilie 1990. El s-a alăturat Ward Howell Group în 1996 ca Managing Partner al biroului Ward Howell România, o afacere pe care a cumpărat-o mai târziu, când ramura europeană a grupului s-a separat de celelalte, și a continuat-o sub numele George Butunoiu Executive Search, împreună cu alți parteneri de afaceri, începând cu 2006. După studii, George Butunoiu a petrecut o scurtă perioadă că cercetător în fizică nucleară. În 1990, cariera sa de afaceri a început în foarte scurt timp după Revoluția Română. A înființat mai multe companii, dintre care una a devenit lider de piață în software pentru afaceri. Din 1992, George Butunoiu a lucrat exclusiv în recrutare poziții de top și consultanță în HR. Ca autor de diverse articole, precum și în calitate de fondator și membru activ în diferite organizații de afaceri, asociații și proiecte, George Butunoiu este unul dintre cei mai cunoscuți jucători de pe piața de consultanță românească. George Butunoiu deține o diplomă în fizică nucleară de la Universitatea din București, mai multe de master la universități de stat bucureștene și vorbește engleza și franceza.

Recente

Educatie Financiara

Asigurari

ÎȚI RECOMANDĂM

Comentarii

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Salvat!
Setări Cookie

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Cookie-urile necesare sunt absolut esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect. Această categorie include numai cookie-uri care asigură funcționalități de bază și caracteristici de securitate ale site-ului. Aceste cookie-uri nu stochează nicio informație personală.

  • cookielawinfo-checkbox-{nume-sectiune}
  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • wordpress_gdpr_allowed_services PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate