Instituțiile, piața de energie și bunăstarea consumatorului
În ciuda faptului că statul este văzut ca un panaceu real la ”ticăloșia” și ”lăcomia” piețelor, o protecție necesară pentru consumatorii captivi unor companii puternice care pot face ceea ce doresc cu aceștia, implicarea și eficacitatea acțiunilor instituțiilor de stat în rezolvarea crizei energetice a fost mai mult decât palidă.
Mai mult, producția de gaz și energie din România este generată în bună măsură de companii de stat sau de companii cu capital de stat. Cu atât mai mult, aceste companii ar fi trebuit să tempereze orice comportament abuziv sau orice creștere nejustificată de tarife. Nu s-a întâmplat așa. Am asistat neputincioși cu toții la o escaladare a haosului, acțiunile statului fiind mai degrabă disperate, cu efecte mai degrabă contrare și cu o viziune pe termen foarte scurt în spate. Am plafonat sau subvenționat prețurile din energie în loc să încurajăm și să accelerăm investițiile în producția de energie. Am golit visteria companiilor de stat, în foame de bani la buget, scăzând și mai mult capacitatea acestora de a face investiții, de a crește producția sau productivitatea, de a atinge o eficiență sporită.
De ce nu a reușit statul, prin instituțiile și companiile sale, să răspundă prompt și eficient la tot acest haos din piața energiei?
În primul rând, pentru că interesele statului au fost și sunt mereu contrare cetățeanului de rând. Cetățenii vor să aibă servicii publice de calitate cu taxe cât mai reduse în spate. Perspectiva statului este taman pe dos, mai ales a unui stat slab, cu probleme majore de guvernanță. Energia este de foarte multă vreme un vehicul fiscal important, nu doar în România. Energia este astăzi purtătoare de accize, de TVA aplicat inclusiv la aceste accize. Pe combustibili și gaze, aceste accize sunt consistente și aducătoare de sume importante la bugetul de stat.
Fără să gândească prea mult și în perspectivă, statul a văzut în criza energetică o oportunitate de a pune mâna pe mai mulți bani din buzunarul cetățeanului fără să crească nivelul taxelor. Aplicate la prețuri în creștere semnificativă, aceste taxe au îndestulat bugetul și au deschis baierile sacului de bani pentru cheltuieli fără justificare. Ca urmare, statul s-a expandat și mai mult în toată această criză din energie.
Eșecul statului în a rezolva criza nu este însă unul întâmplător
Instituțiile statului, inclusiv cele din energie, sunt foarte politizate. Numirile politice nu se fac însă neapărat pe criterii de competență profesională, cu un mandat bine discutat și asumat politic. Dimpotrivă, oameni de partid cu competențe politice evidente (lipit afișe, recitat în public agenda partidului, expunere media etc.) ajung în consiliile de administrație ale instituțiilor de reglementare, supraveghere, control sau în cele ale companiilor din energie controlate de stat. Lipsa de competențe duce la o lipsă de viziune și de soluții. Astăzi, partidele din România irosesc o energie enormă cu această politizare a instituțiilor pe care le controlează. Se ajunge la situații complet absurde în care sunt create instituții pentru a mulțumi oameni de partid care au rămas pe dinafară.
Un alt aspect este legat de durata acestor mandate. În general, este vorba de mandate scurte de 4 luni cu posibilitate de prelungire încă 2 luni. Termenul foarte scurt al acestor mandate inhibă orice dorință de a veni cu un plan pe termen lung. De a avea o viziune pe termen lung și soluții pe termen lung
Mai mult, obediența politică este la cote maxime, știind că vei fi schimbat din pixul politicianului care te-a numit, dacă nu răspunzi politic așa cum trebuie. Cu aceste mandate foarte scurte, nu poate fi vorba de indicatori de performanță sau de reformarea sistemului pe care îl păstorești.
Evident, rămâne și problema specifică situației din România: reglementatorul sau supraveghetorul pieței trebuie să ia măsuri contra unor companii de stat. Adică, statul trebuie să pedepsească companii de stat pentru comportamentul lor abuziv în piață. Acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Lupta statului cu operatorii din piață eșuează întotdeauna când vine vorba de proprii operatori. Problema asociată mereu piețelor (ticăloșie, lăcomie) dispare subit când vine vorba de companiile de stat. Regăsim mereu acest dublu standard în toată această intervenție a statului în economie și în mecanismele de piață.
Acest lucru s-a văzut clar în toată această buimăceală cu care au acționat instituțiile de reglementare și control în domeniul energiei. Victimele au fost clare – consumatorul final, captiv unui sistem de stat și captivul unei piețe aparent liberă, dominată de jucători puternici de stat care, cu complicitatea statului, au jucat în defavoarea sa și în avantajul guvernului. Criza energetică, așa cum a fost ea tratată de autoritățile din România, a fost o găselniță precară și păguboasă de a nu crește taxele semnificativ de mult în anul 2022. Cu consecințele pe care le vedem astăzi pentru anii următori.
sursa: EM360
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: piața de energie
