Au trecut 32 de ani de la revoluția română și tot atâția de la execuția sumară a cuplului Ceaușescu, după un simulacru de proces care ar fi făcut să roșească și pe cel mai nedemn conducător de țară bananieră. Dar acesta pare a fi jocul sorții. Regimul criminal comunist a început prin crime și rapt, cu răsturnarea ordinii de drept sub scutul șenilelor tancurilor sovietice, și a sfârșit cu două execuții politice, la care s-au adăugat, din nenorocire, sute de nevinovați uciși. Unii, din ordinul sceleratului dictator, alții, pentru a „legitima” și consolida puterea confiscată de gașca din jurul lui Iliescu.
Între începutul și sfârșitul regimului comunist a fost un lung șir de asasinate și distrugeri, din cea mai neagră perioadă din istoria acestei țări
Distrugerea sistematică și programatică a elitelor, strămutarea forțată a sute de mii de familii, deposedarea țăranilor de pământ și de unelte, experimente de factură fascistă, precum tentativa de canal Dunăre-Marea Neagră din anii ’50 sau „reeducarea” deținuților la Pitești, au marcat cu sânge primele decenii de comunism. Mai târziu, interzicerea avorturilor și distrugerea fibrei satului au fost alte grozăvii, care au afectat grav mii și mii de familii.
Îți recomandăm:
Încununarea crimelor a fost, desigur, încercarea de a înăbuși in sânge revolta de la Timișoara, locul de unde a început revoluția română
Ceaușescu ar fi fost gata să asasineze nu câteva sute, ci poate mii sau zeci de mii, numai să rămână el la putere. Doar că înverșunarea sutelor de mii de bucureșteni, ca și faptul că cei din jurul lui au înțeles că s-a sfârșit și au preferat să își salveze pielea proprie, a dus la deznodământul din ziua de Crăciun.
Îmi amintesc perfect că zilele acelea, din 20 decembrie 1989 încolo, au fost cu totul neobișnuit de calde, ceea ce a ajutat oarecum menținerea vie a revoltei, ziua și noaptea. Doar în după-amiaza de 25 decembrie, după ce a fost anunțată moartea celor doi, a început să ningă, o zăpadă deasă și curată, de parcă și Dumnezeu ar fi zis că trebuie să întoarcem pagina de istorie.
Așa că, celor care încă deplâng „realizărilii” comuniste, care ar mai vrea să stea ore întregi la coadă pentru doi pui înghețați de 300 grame fiecare, care nu sunt in stare sa înțeleagă ce prăpastie uriașă separă România de azi de cea comunistă, le mai spun o dată: nu sunteți doar decerebrați, cu tărâțe in loc de creier, dar sunteți și părtași, moral, la crimele odioase ale regimului după care suspinați.
Îți recomandăm:
Da, ar fi putut fi mult mai bine, azi
Dar, în 1989, România era a doua cea mai săracă țară din Europa, iar preluarea de facto a puterii de linia a doua a regimului comunist a întârziat creșterea viguroasă și durabilă a economiei post-comuniste. Dar și așa, România în care au crescut copiii noștri și în care vor crește copiii copiilor noștri este altă țară decât cea in care a crescut generația mea.
Recunoștință nemărginită celor care, în decembrie 1989, și-au vărsat sângele, strigând: vom muri și vom fi liberi!
Îți recomandăm:
revoluția română
