Prăbușirea regimurilor comuniste a început în 1989. Cuba reprezintă unul dintre ultimele bastioane comuniste
Cuba ar avea toate datele pentru a fi raiul pe pământ. O climă minunată, plaje formidabile, o cultură latina plina de farmec. Și totuși, este una dintre cele mai sărace țări ale lumii, cu locuitori care cu greu reușesc să supraviețuiască. O economie în cădere liberă și zero speranțe de viitor. Cum a fost posibil asta? O gașcă condusă de un fanatic, Fidel Castro, a înhățat în 1959 puterea cu slogane “revoluționare”. A ținut-o într-o revoluție fără sfârșit până el a dispărut, dar regimul a rămas. Zilele acestea, exasperați de sărăcie și de neajunsuri, oamenii au ieșit in strada la Havana și în alte orașe. Dar regimurile comuniste nu se dau duse cu una cu doua. Întâi se alege praful și pulberea de țara în cauză. Apoi urmează prăbușirea regimului comunist.
Caz singular? Nici vorba. Toate țările care au experimentat raiul promis de comuniști (sub diferite nume, dar cu aceeași esență) au trecut prin experiențe terifiante. Nu există nici măcar o singură excepție.
Deși nu au rezistat niciodată la confruntarea cu viața, dogmele stângiste nu încetează să seducă oameni care speră că este posibil să ai și „gura unsă și slănină în pod”. Oameni care nu vor sa priceapă că este împotriva naturii umane ca cineva, oricine, să muncească pentru binele altora, nu al său.
Îți recomandăm:
La prăbușirea regimului comunist în țara noastră, oamenii ajunseseră la capătul rezistenței
Venise iarna, iar spaima fiecăruia dintre noi era că iar vom avea 10 grade în casa. Ne gândeam că iar vom sta în ger la cozi interminabile ca să cumpăram strictul necesar supraviețuirii. Totuși, la mai bine de trei decenii de atunci, sunt destui cei care suspina după minunata industrie comunistă. Acea industrie se zbătea in tehnologii vechi de decenii pentru a produce puțin și prost. Când le spui oamenilor ca produsul intern brut era de 19,6 mld. euro în 1990 și 218,2 mld. euro în 2020 (baza de date a Comisiei Europene) unii par căzuți de pe alta planetă. Nu reușesc să priceapă aceste cifre. Puțini se așteptau la prăbușirea regimurilor comuniste, deși eșecul lor devenise de multă vreme evident.
Mai rău de atât. Deși majoritatea oamenilor înțelege, de bine, de rău, cat de ineficient este sistemul comunist, nu încetează sa spere că proprietatea de stat ar duce la ceva bun pentru oameni. Am avut fosta conducere a primăriei capitalei, care a înființat 34 de întreprinderi, pretinzând ca va fi mai bine pentru oameni.
Aici nu e chiar falsă aserțiunea. A fost mai bine, cu mult mai bine chiar, dar numai pentru miile de tăietori de frunze la câini angajați în aceste întreprinderi. Primăria nu a înlocuit un km de țevi de termoficare. Dar a tocat sute de milioane de lei pentru satisfacerea unei clientele, pe cat de numeroasă, pe atât de hrăpăreață. Nici măcar procesele pierdute de primărie nu au dus la desființarea acestor găuri negre, pentru înființarea cărora nimeni nu a fost tras la răspundere. Stat eșuat, în toata splendoarea sa.
Dar nu vrem sa înțelegem, nu vrem să învățăm…