Epoca de Aur otrăvește mințile tinerilor debusolați

Epoca de Aur este numele pe care propaganda oficială a vremii l-a atribuit perioadei în care la conducerea României s-a aflat dictatorul Nicolae Ceaușescu. Expresia Epoca de Aur a apărut și a fost folosită în anii ’80. Un alt termen utilizat de instituțiile și presa oficială pentru a desemna această perioadă era Epoca Nicolae Ceaușescu.

Acum câțiva ani, am auzit un tânăr susținând cu convingere că perioada comunismului era minunată pentru că statul oferea locuințe, toți oamenii aveau locuri de muncă și trăiau fără griji.

Am considerat atunci că este o opinie izolată, venită probabil din nostalgia părinților sau bunicilor. Constat însă că această idee se extinde la o generație nenăscută în acele vremuri

Imaginea idilică a statului darnic și grijuliu, a conducătorilor patrioți, găsește un teren prielnic în rândul celor aflați în căutarea unui drum. Vorbim despre tineri dezorientați și neantrenați de societate, școală și familie pentru competiție și provocările vieții. Nu trebuie să uităm acele vremuri pentru a nu repeta erorile trecutului și pentru a nu se ajunge la glorificarea acelor timpuri.

În comunism, pentru vorbe împotriva regimului oamenii făceau închisoare. Părinții își instruiau copiii să nu vorbească, să nu povestească lucruri auzite/văzute în casă

Gândurile și ideile proprii erau bine ascunse în mintea fiecăruia, singurul spațiu al libertății. Exprimarea lor era foarte riscantă pentru siguranța individuală. Delațiunile erau frecvente. De multe ori inventate sau venite dintr-o paranoia a ”dușmanului de clasă”, iar o condamnare avea consecințe asupra familiei extinse, prietenilor, cunoscuților. Oamenii trăiau cu teama permanentă de a spune, de a face/a nu face.

Statul oferea ceva, dar avea grijă să facă ordine în viața fiecăruia. Alegerile, deciziile nu aparțineau individului

Statul stabilea unde să lucrezi, repartiția după finalizarea studiilor nu era o alegere. Statul câți copii să ai (avorturile erau interzise). Același stat stabilea ce și cât să mănânci (mâncarea era raționalizată). Statul stabilea unde să mergi în vacanță (tabere ”pregătirea pentru apărarea patriei”, tabere FORUM pentru pionieri). Statul stabilea cu ce să te îmbraci (nu prea aveai ce alege și nu erau acceptate ținutele extravagante) sau cât să circuli. În acei ani exista cota de benzină de 20-30 litri pe lună.

Îți recomandăm:

Dacă încă bate-un dor de Ceaușescu, haideți să înțelegem politicile economice ale „genialului Conducător” cu mintea din 2020

În epoca de aur pâinea, zahărul, făină sau untul erau raționalizate. Peste tot erau cozi, unde oamenii se luptau la propriu

Se așezau la coadă din reflex, lansând sacoșe sau scăunele, nici nu conta ce puteau cumpăra, orice era bun.
În case nu exista căldură, apa curgea cu ”program”, tot așa și curentul electric. Lanterna, instalațiile improvizate pe baza acumulatorilor de mașină, lumânările nu lipseau din nicio casă.

Epoca de Aur
Coadă în fața magazinului, anii 80

Tot în epoca de aur toți oamenii lucrau, dar se fura pe rupte și funcționa trocul pentru supraviețuire

Cel mai bine o duceau cei care lucrau în magazinele alimentare, pentru că dețineau cele mai valoroase produse de schimb. Cu toate că toți lucrau, cariera era condiționată de ”originile sănătoase” și apartenența la Partidul Comunist Român, astfel că nu competența era decisivă, esențială.

Toți elevii și studenții făceau muncă patriotică și practică agricolă câteva săptămâni pe an, cu normă de cules (cartofi, sfeclă, struguri, roșii sau porumb). Nimeni nu rata participarea la paradele cu mii de participanți de 1 Mai, 23 August sau vizitele conducătorilor în diverse locuri.

Epoca de Aur
Coadă, anii 80

Despre industrie se tot spune că era extraordinară. Da, din punct de vedere cantitativ, dar fără a funcționa pe ideea performanței economice și profitului

În plus, se exagera (mințea) cu privire la productivitate atât în industrie, cât și în agricultură. În jurnalele TV se prezentau producțiile la hectar pe județ, cu niște cantități pe care nici azi, cele mai performante țări, nu le obțin. Ceea ce se producea însă, atât în industrie cât și în agricultură, mergea la export, uneori cu prețuri sub costurile de producție, astfel că lipsurile pentru populație erau de toate felurile.

Se promovează intens și azi realizările mărețe ale epocii (drumuri, poduri, căi ferate, baraje etc.)

Acestea au fost construite cu studenți în practică, soldați, oameni condamnați pentru opinii, adică ”voluntari”, multe vieți pierdute și costuri enorme. Generații întregi au fost sacrificate pentru aceste lucruri. Accesul la informații era foarte limitat pentru că funcționa o cenzură severă. Ziarele, emisiunile radio și tv, cărțile, filmele, muzica erau atent alese pentru a nu aduce atinge orânduiri comuniste. Se spune că era o societate corectă, cu ordine și liniște, dar corupția exista în toate sferele, cafeaua, țigările și găina de la țară deschizând orice ușă. Corupția mică, existentă și acum, își are originile în acele vremuri.

Epoca de Aur
Elevi alături de Nicolae și Elena Ceaușescu

Copiii fără părinți sau persoanele cu deficiențe fizice/psihice trăiau în adevărate lagăre de exterminare din care doar cei norocoși scăpau

Erau priviți ca rebuturi ale societății, care trebuiau ascunse și, eventual, eliminate.
Statul de drept, proprietatea, drepturile minorităților existau doar la nivel declarativ.
Însă, dincolo de elementele de ordin material, poate cea mai mare grozăvie a acelor vremuri a fost reprezentată de ”modelarea minților”. Procesul începea de la grădiniță și continua pe tot parcursul vieții pentru ”construirea omului nou, devotat societății socialiste”.

Tot ce trăiam, toate evenimentele legate de viața individuală, aveau o singură sursă: partidul unic

Când un copil, după ani de educație patriotică, ajungea să le spună părinților ”pe mine m-a crescut partidul, nu voi!”, era pierdut, nu-și mai aparținea, nu mai exista ca individ. Asta a făcut comunismul, a deformat minți, a uniformizat caractere, a încolonat ființe umane. Rezultatele acelui proces se văd și azi!

Demonstrație pe fostul stadion 23 august din București
Demonstrație pe fostul stadion 23 august din București
Dragoș Dincă
Dragoș Dincă este specialist în științe administrative, absolvent de licență, masterat și doctorat în domeniul științelor administrative. Conferențiar universitar, Facultatea de Administrație Publică, SNSPA. Expert, consultant în proiecte de dezvoltare a capacității administrative

Recente

Educatie Financiara

Asigurari

ÎȚI RECOMANDĂM

Comentarii

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Salvat!
Setări Cookie

Project-E aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica Cookie.

Cookie-urile necesare sunt absolut esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect. Această categorie include numai cookie-uri care asigură funcționalități de bază și caracteristici de securitate ale site-ului. Aceste cookie-uri nu stochează nicio informație personală.

  • cookielawinfo-checkbox-{nume-sectiune}
  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • wordpress_gdpr_allowed_services PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate