Creșterea peste așteptări a ratei inflației în 2021
În scurt timp se împlinesc deja doi ani de la izbucnirea pandemiei COVID-19. Unda de șoc
indusă pe apariția pandemiei continuă însă să se propage la nivel global, afectând negativ atât activitatea economică precum și viața socială. Un subiect fierbinte al discuțiilor din acest an este reprezentat de creșterea amplă a prețurilor la materii prime şi ratele ridicate ale inflației observate în foarte multe economii.
În luna septembrie, rata anuală a inflației s-a situat la 5,4% în SUA şi la 3,4% în Zona euro (4,1% în Germania şi 2,7% în Franța). Presiunile inflaționiste sunt destul de ridicate în Europa Centrală și de Est. Rata anuală a inflației a ajuns în luna septembrie la 5,9% în Polonia, 5,5% în Ungaria și 4,9% în Cehia.
Rata anuală a inflației din România a ajuns la 6,3% în luna septembrie
Creșterea rapidă a prețurilor de consum erodează substanțial puterea de cumpărare a populației. Este pus în pericol procesul de recuperare economică și stabilitatea socială (cu precădere în tarile sărace). Persistența ratei inflației la un nivel foarte ridicat o perioadă mai lungă de timp poate determina o majorare a anticipărilor inflaționiste ale populației și companiilor, sădind sămânța unei spirale inflaționiste.
Îți recomandăm:
Rata inflației în luna septembrie atinge 6,3%. Care sunt produsele care s-au scumpit cel mai mult
Băncile centrale nu sunt însă foarte îngrijorate de nivelurile ridicate ale ratelor de inflație observate în acest an. Consideră că acestea au un caracter tranzitoriu
Concret, aceste rate ridicate ale inflației ar fi expresia unui puseu inflaționist generat de
pandemia COVID-19 și a cărui durată ar trebui să fie una relativ redusă. Băncile centrale
previzionează revenirea ratei inflației la niveluri mici în 2022, apropiate de țintele lor de inflație.
Astfel, banca centrală din SUA (Fed) şi Banca Centrală Europeană nu s-au grăbit să răspundă la creșterea rapidă a ratei inflației prin creșterea restrictivităţii politicii monetare.
Situația a fost însă diferită în economiile emergente. În cazul acestora, din cauza creșterii mult mai rapide a ratelor de inflație și a gradului mai scăzut de credibilitate a băncilor centrale în a gestiona procesul inflaționist, băncile centrale au început să majoreze ratele dobânzilor de politică monetară.
Evoluția ratei inflației în Zona euro și Europa Centrală și de Est
Și în acest caz este însă vorba de o „normalizare” a caracterului politicii monetare, creșterea ratelor de dobândă materializându-se de la niveluri foarte scăzute. În Europa Centrală și de Est, ratele dobânzii de politică monetară au fost crescute în acest an în Cehia, Ungaria, Polonia și România.
Cauzele puseului inflaționist din 2021
Creșterea rapidă a prețurilor bunurilor și serviciilor de consum observată în acest an în foarte multe economii dezvoltate și în curs de dezvoltare este consecința materializării simultane a unui cumul de factori cu efect inflaționist.
Astfel, baza de comparație, respectiv nivelul prețurilor din anul 2020, este una scăzută.
Izbucnirea pandemiei COVID-19 şi închiderea economiilor au determinat scăderi ample pentru foarte multe categorii de preturi şi tarife, în special în țările dezvoltate. Se remarcă cu ușurință în acest caz scăderile ample de prețuri la benzină și motorină, la biletele de transport aerian și la tarifele de cazare hotelieră. Scăderea TVA în Germania pe parcursul ultimelor 6 luni din 2020 a acționat în aceeaşi direcţie (scăderea preţurilor).
În anul 2021, pe fondul redeschiderii economiilor ca urmare a avansului procesului de vaccinare, preturile care au scăzut în 2020 înregistrează creșteri, revenind către nivelurile existente înainte de apariția pandemiei
Pentru mai multe categorii de bunuri şi servicii, creșterile ample de preturi observate în
2021 compensează scăderile materializate în 2020 și nu reprezintă expresia unei accelerări cu caracter permanent a ritmului de creștere.
Materializarea pandemiei COVID-19 a produs modificări substanțiale în structura cererii de
consum. Intervenția promptă şi de anvergură a guvernelor şi băncilor centrale prin transferuri de bani către populație și companii a conservat puterea de cumpărare și situația financiară a acestora. Impunerea restricțiilor pentru limitarea răspândirii pandemiei a determinat o scădere amplă a consumului de servicii (limitare severă în special a consumului de servicii bazate pe contact social intens).
Evoluția prețului la benzină și motorină (indici cu bază fixă, ianuarie 2020 =100)
Prin urmare, populația a alocat o parte mult mai mare a veniturilor disponibile menținute la un nivel ridicat către achiziția de bunuri (în special de folosință îndelungată destinate creșterii confortului de locuire). Astfel, creșterea substanțială a cererii pentru anumite categorii de bunuri a generat presiuni de creștere a prețurilor acestor bunuri.
Materializarea pandemiei COVID-19 a produs blocaje majore la nivelul lanțurilor de producție și distribuție a bunurilor în comerțul global. Blocajele au fost favorizate de modificările structurale induse la nivelul cererii populației și companiilor (creșterea
achizițiilor de bunuri de folosință îndelungată) și de modul de organizare a lanțurilor globale de producție și distribuție (concentrare mare a producției bunurilor în Asia, în special în China; folosirea sistemului just-in-time pentru organizarea producției și distribuției).
Materializarea pandemiei COVID-19 a crescut substanțial cererea pentru bunuri realizate în capacități de producție foarte concentrate (în Asia) și a afectat desfășurarea activității de producție şi de livrare a bunurilor realizate în aceste capacități de producție (episoade de suspendare a activității pentru a limita răspândirea virusului).
Îți recomandăm:
BNR majorează dobânda cheie la 1,5% și începe atacul asupra inflației
Criza de semiconductori şi componente electronice, congestionarea rutelor de transport maritim a bunurilor realizate şi lipsa containerelor pentru transportul maritim sunt expresia blocajelor apărute în lanțurile globale de producție și distribuție
Incapacitate ofertei de a crește și de a acomoda cererea în creștere pentru anumite bunuri de consum a susținut creșterea prețurilor acestor bunuri.
Cea mai vizibilă creștere de preturi materializată pe parcursul ultimului an rămâne însă cea observată în cazul materiilor prime, atât cele cu caracter energetic (petrol, gaze naturale, cărbune) cât și cele fără caracter energetic (metale de bază, produse agricole, bunuri alimentare).
Conform indicelui agregat al prețurilor materiilor prime calculat de FMI, acestea au crescut cu 59,5% pe parcursul ultimelor 12 luni (din septembrie 2020 până în septembrie 2021). În perioada septembrie 2020 – septembrie 2021, preturile materiilor prime cu caracter energetic au crescut cu 136% (+78% pentru prețul petrolului, +355% pentru prețul
gazelor naturale, +218% pentru prețul cărbunelui).
Evoluția prețurilor mărfurilor (indici cu bază fixă, 2016=100)
În aceeași perioadă, preturile metalelor de bază au crescut cu 26%, preturile materiilor prime agricole au crescut cu 12,4% și preturile bunurilor alimentare şi băuturilor au crescut cu 29%
Creșterile prețurilor materiilor prime observate în ultimele 12 luni depășesc cu mult scăderile din 2020, nivelul din luna septembrie a acestui an fiind în toate cazurile substanţial peste cel înregistrat înainte de declanşarea pandemiei (în decembrie 2019).
Astfel, indicele agregat al preţurilor materiilor prime calculat de FMI a crescut cu 43,8% din
decembrie 2019 până în septembrie 2021. Creșterea foarte rapidă a prețurilor materiilor prime din ultimul an a fost favorizată de mai mulți factori:
- nivelul scăzut al acestora din 2020
- recuperarea rapidă a cererii şi perspectivele de materializare a unei creșteri economice robuste la nivel global în anii următori, inclusiv pe fondul programelor de investiții din SUA şi Uniunea Europeană; lipsa de investiții în capacități noi de producției pe parcursul
ultimilor ani ce a limitat creșterea ofertei; - procesul de tranziție către o economie verde ce favorizează creșterea amplă a cererii pentru anumite materii prime nu doar pe termen lung, ci şi pe termen scurt;
- factori cu caracter geopolitic (managementul ofertei de petrol de către OPEC, managementul producției și distribuției de gaze naturale de către Rusia);
- materializarea unor evenimente adverse (uragane, inundații, secetă); tranzacții pentru a asigura protecția investitorilor împotriva creșterii inflației și tranzacții cu caracter speculativ.
Controlul răspândirii pandemiei COVID-19 a necesitat creșterea normelor de securitate tehnico-sanitară, generând o creștere a costurilor de desfășurare a unor activități ce a fost translată în creșteri de preturi și tarife plătite de consumatori finali pe măsură ce s-a înregistrat o creștere a cererii de consum.
Perspectiva revenirii la rate de inflație reduse
Majoritatea factorilor menționați anterior drept cauze ale puseului inflaționist din 2021 ar trebui să aibă caracter temporar, chiar dacă aceștia au continuat să se manifeste pentru o perioadă mai lungă de timp decât s-a preconizat inițial (de exemplu, blocajele din lanțurile globale de producție și distribuție) și au generat creșteri neașteptat de ample ale prețurilor (mai ales creșterea prețurilor produselor energetice).
Normalizarea preconizată a proceselor de producție și distribuție și creșterea ofertei de bunuri ar trebui să limiteze creșterea prețurilor în perioada următoare.
În același timp, există așteptări ca factorii care au menținut rata inflației la un nivel neașteptat de scăzut înainte de declanșarea pandemiei COVID19 să continue să acționeze în continuare.
Astfel, creșterea prețurilor bunurilor și serviciilor de consum ar putea fi limitată în continuare de automatizare, digitalizare, globalizare și de procesul de îmbătrânire a populației. O traiectorie redusă pe termen mediu şi lung a presiunilor inflaționiste cu caracter persistent va permite menținerea ratei inflației la un nivel redus pe termen scurt în cazul în care vor continua să se manifeste șocuri adverse de ofertă, cu condiția însă
ca amplitudinea acestora să nu fie una foarte mare.
Riscuri pentru perpetuarea unor rate ale inflației mai ridicate
Există posibilitatea ca blocajele materializate în cadrul lanțurilor globale de producție și distribuție să se prelungească mai mult, inclusiv în anul 2022, susținând un avans mai rapid al prețurilor decât cel preconizat în prezent în condițiile în care cererea de consum din partea populației va rămâne ridicată.
Chiar dacă preturile materiilor prime au crescut substanțial pe parcursul ultimului an, nivelul curent al acestora nu este unul foarte mare dintr-o perspectivă istorică. Dacă așteptările de continuare în perioada următoare a creșterii economice la nivel global într-un ritm susținut se vor confirma și dacă procesul de tranziție la economia verde va accelera, atunci o parte însemnată din creșterea prețurilor materiilor prime observată în ultimul an ar
putea avea caracter permanent.
În acest scenariu, creșterile foarte ample ale prețurilor materiilor prime observate în 2021 ar trebui să se translateze în mod gradual în creșteri ale prețurilor bunurilor și serviciilor de consum în 2022 și anii următori.
Îți recomandăm:
Premierul Florin Cîțu aruncă problema inflației în brațele BNR
Menținerea pe o perioadă mai lungă de timp a ratei inflației la un nivel foarte ridicat sau la un nivel vizibil mai ridicat decât cel observat în deceniul premergător declanșării pandemiei – COVID-19 ar putea determina o creștere a așteptărilor inflaționiste ale publicului la un nivel mai ridicat decât cel dorit de băncile centrale.
Deși ultimii 13 ani nu au evidențiat nicio legătură între volumul amplu de lichidități injectate de către băncile centrale în economie și evoluția inflației, nu poate fi complet exclus ca prelungirea perioadei în care băncile centrale păstrează politica monetară
foarte acomodativă să determine o creștere vizibilă a ratei inflației. Acest lucru ar putea fi favorizat de către nivelul ridicat al deficitelor bugetelor publice.
Perspective privind evoluția ratei inflației în România
Rata anuală a inflaţiei de 6,3% înregistrată în România în luna septembrie a fost cea mai ridicată din Europa Centală şi de Sud-Est. Această creștere rapidă a prețurilor bunurilor și serviciilor de consum materializată pe parcursul ultimului an a fost alimentată în primul rând de creșterea alertă a prețurilor produselor energetice (+25% la curent electric, +21% la gaze naturale, +25% la benzină și motorină).
Creșterile rapide ale prețurilor produselor energetice au fost determinate de evoluțiile de pe piața externă, dar au fost susținute şi de mecanismele pieței interne. În contextul liberalizării piețelor pentru furnizarea de curent electric și de gaze naturale, preturile plătite de către consumatorii finali din România se ajustează foarte rapid la evoluțiile prețurilor înregistrate pe piețele materiilor prime.
Mecanismul de ajustare a prețurilor plătite de consumatorii finali este mult mai lent în cazul celorlalte ţări din Uniunea Europeană.
Astfel, creșterile de preturi la curent electric și gaze naturale înregistrate în România pe parcursul ultimului an au fost printre cele mai mari din UE.
Evoluția prețului la curent electric (indici cu bază fixă, ianuarie 2020 =100)
Evoluția prețului la gaze naturale (indici cu bază fixă, ianuarie 2020 =100)
Creșteri rapide s-au observat însă în ultimul an şi în cazul prețurilor bunurilor alimentare (4,3%) și tarifelor serviciilor (3,8%). Astfel, nivelul ridicat al ratei inflației observat în România în prezent nu este doar consecința unor creșteri de preturi cu caracter tranzitoriu, ci reflectă şi un nivel mai ridicat al presiunilor inflaționiste cu caracter persistent.
În România, creșterea prețurilor bunurilor și serviciilor de consum din perioada următoare (în ultimele luni din 2021 şi pe parcursul anului 2022) ar putea rămâne mai ridicată comparativ cu evoluția observată în anii 2017-2019, depășind cu mult ținta de inflație asumată de către banca centrală (2,5% cu interval de variație de +/- 1 punct procentual).
Creșterea ratei inflației ar putea depăși 7% pe parcursul anului 2021 și ar putea totaliza 4-5% pe parcursul anului 2022. Creșteri adiționale ample ar trebui să se înregistreze din nou în cazul prețurilor la curent electric și gaze naturale între sfârșitul lunii
septembrie 2021 şi sfârșitul lunii decembrie 2022, presupunând că guvernul sau parlamentul nu vor decide plafonarea acestora la un nivel mai mic sau egal decât cel observat în septembrie 2021.
Compensările acordate la plata facturilor în perioada noiembrie 2021 – martie 2022 și reducerile unor elemente din structura prețului final (TVA, accize, taxă de cogenerare, contribuție pentru certificate verzi) vor avea, probabil, doar caracter temporar dacă se vor materializa, fără a limita creșterea prețurilor pe termen lung.
Intensitatea presiunilor inflaționiste de bază ar putea rămâne ridicată în România în perioada următoare, fiind alimentată și de translatarea creșterii prețurilor bunurilor energetice în creșterile prețurilor altor bunuri şi servicii de consum, precum și de creșterea prețurilor la materii prime și bunuri de consum pe plan extern.
De asemenea, persistența unui nivel ridicat al ratei inflației pe o perioadă îndelungată de timp va determina și o deteriorare a așteptărilor inflaționiste ale populației
și companiilor.
Confruntată cu perspectiva menținerii ratei inflației la un nivel ridicat pe o perioadă lungă de timp, banca centrală (BNR) a început să întărească caracterul politicii monetare prin creșterea fermității controlului asupra condițiilor de lichiditate din piața monetară și prin creșterea ratei dobânzii de politică monetară (la 1,5% de la 1,25% pe 5 octombrie).
Procesul de creștere a ratei dobânzii de politică monetară ar trebui să continue în perioada următoare și să fie unul susținut ca ritm și amplitudine.
