Locul de muncă al părinților. Cunoașterea profesiei părinților nu are nicio relevanță pentru calitatea actului educațional. Prin 1987 copiii trebuiau să declare la școală locul de muncă al părinților.
Unde lucrează Mihai părinții tăi?… întrebau profesorii
Mama lucrează la fabrica de pantofi și tata este șef la un restaurant… răspundeau copiii
Vă vine să credeți sau nu, dar legenda spune că de multe ori copiii erau notați și evaluați în funcție de locul de muncă al părinților. Cei ai căror părinți aveau posibilitatea de a presta diverse servicii profesorilor sau să livreze produse alimentare și nu numai, erau văzuți mai bine.
Tot legenda spune că practica declarării profesiei părinților a continuat și după 1989, chiar și după 2000, poate nu cu aceleași efecte asupra relației profesor – elev – părinte. Dar a continuat și după aceea. Niciodată nu am înțeles relevanța acestor informații în context educațional.
Îți recomandăm:
Suntem în 2021, la peste 30 de ani de la revoluția din decembrie 1989 și… miracol!
Nu se vor mai cere la școală informații cu privire la locul de muncă al părinților elevilor. Cel puțin din punct de vedere psihologic este bună decizia.
Eu am fost un copil născut puțin mai târziu, nu chiar la 25 de ani ai părinților. Ei au lucrat în combinatul chimic de la Turnu Măgurele. Acolo, din cauza condițiilor de toxicitate, se putea ieși la pensie prin ordonanță la o vârstă la care ies magistrații noștri acum. Nu, de fapt ăștia ies la 38-40, tata a mai stat vreo 10 ani.
De fiecare dată când pe la școală ne întrebau cu ce se ocupă mama/tata, mă apucau anxietatea, rușinea și tot ce nu mai înțelege un copil când trebuia să spună: tata e pensionar.
Simțeam o uriașă distanță între mine și ceilalți copii, iar toate întrebările se puneau în forum (clasă), cu toți colegii prezenți
Nu e nicio plăcere pentru niciun copil să spună că mama e casnică, deși muncește pe rupte să țină o casă. Din punctul ăsta de vedere e foarte bună decizia de a se renunța la mențiunile respective în catalog. Dar din perspectiva dirigintelui e bine să avem o relație deschisă cu părinții. Dar aici e cu asterisc. Adică o discuție privată cu fiecare părinte în parte și doar dacă e disponibilitate din partea acestuia să comunice unui om care are grijă de copilul lui într-o anumită măsură. Altfel profesia părintelui nu are nicio relevanță în actul educațional.
