De la director prosper de firmă, la executat silit de bancă. O poveste despre cum deciziile neinspirate și lipsa educației financiare pot produce tragedii
Mă numesc Mihai, acesta este un pseudonim. Am fost și eu pe rând șoim al patriei, pionier, comandant de grupă, de detașament
UTC-ist nu am mai apucat să fiu pentru că a venit un anumit Crăciun în care ne-am primit “rația de libertate”. Mi-am primit-o și eu. Aveam fix 17 ani atunci, abia împliniți. Eram în clasa a XI-a. Înainte de vacanța de iarnă tovarășa dirigintă ne dăduse temă să facem rezumatul discursului de la congresul al XIV-lea și eu taman scriam la el când am văzut la Televizor ca al XV-lea nu va mai avea loc. Când ne-am întors din vacanță tovarășa s-a transformat în doamnă și mai târziu în revoluționar.
Anii au trecut, eu am crescut, am făcut și facultatea și după ce am terminat m-am așezat la rând pentru rația de libertate
Și nu am stat mult acolo pentru că prin 2000 un investitor luminat mi-a deschis ochii și m-a angajat să vând credite. Am vândut atât de bine încât în curând am ajuns director al firmei de brokeraj. Îmi mergea bine. Cu primul salariu mi-am luat mașină și gata, de acum nu mai trebuia să mă înghesui cu toată plebea în tramvai.
Toți mă invidiau, colegii de liceu, cei de facultate, băieții de la bloc, vecinii
Aveam mașină, aveam nevastă frumoasă, vacanțele de la Eforie le-am schimbat cu Grecia și Turcia. Când m-am însurat mi-am făcut luna de miere în Republica Dominicană. Frumos acolo! Superb! Dacă există un Rai, exact ca acolo ar trebui să fie.
Îți recomandăm:
Prin 2007 soția m-a anunțat că e însărcinată. Super!
Primul meu copil! Și e și băiat! O să-l fac mare, director ca mine. E un copil norocos că mă are pe mine tată! Creditele se vând ca pâinea caldă, banii vin în cont. Orice prost poate lua credit, mai ales acum după ce gradul de îndatorare a crescut la 70%. Nu tre’ să fac nimic și banii curg. Nu ies din casă cu bani de buzunar mai puțin de 500 lei. E clar, sunt un norocos! Cineva acolo sus mă iubește!
A venit 2009, soția e iar însărcinată
La serviciu încă merge treaba, însă totuși nu înțeleg, de ce nu se mai vând credite? Anul trecut, prin octombrie economia bubuia ! De ce acum a început să scadă piața? Dar nu-i nimic, sigur o să-și revină în curând. Ce naiba, lumea vrea să cumpere, noi avem bani de dat. La anul sigur o să fie la fel de bine ca în 2008, dacă nu, mai bine!
Îți recomandăm:
2010, soția a născut
Avem o fetiță. Superbă, seamănă perfect cu mine. La serviciu e nasoală treaba. Se discută despre închiderea prăvăliei. Ce dracu’ mă fac dacă se închide? Am 2 credite, am două apartamente ipotecate, iar unul e al mamei! Dar totuși nu cred că se poate întâmpla asta. De ce naiba să închizi o firmă care ți-a scos atâția bani?! Ehehehe, câte credite am mai vândut! Mi-am luat și eu, în CHF. Păi cum să nu-mi iau dacă era cel mai bun produs de pe piață, dobânda cea mai mică, și îl și vindeam eu? Eu nu sunt ca alții, eu pun pasiune în ceea ce fac și nu pot vinde ceva dacă nu cred în acel produs.
Mai târziu, tot în 2010. Gata, firma s-a închis. Dar nu-i nicio tragedie, știu ce să fac. Intru eu în concediu de întreținere copil, măcar iau cei 3400 lei indemnizație iar soția se duce la job
Păcat că e bugetar și are salariul pe care îl are. Iar pe lângă faptul că e așa cum e, l-au mai și tăiat ăștia! 25%! Cică e criză! O fi, așa o fi, dar de ce să plătim noi pentru asta? Eu am 5000 lei rata. CHF a tot crescut, iar venituri tot atât ! Ce să le dau de mâncare la copii? Dar lasă, că o să-mi găsesc eu ceva, nu-i dracul chiar atât de negru. Am experiență, am fost director la firma de brokeraj, pot să vând ceva.
2011. Încă nu mi-am găsit de lucru. Am fost la tot felul de interviuri. Piața e blocată și în plus mi se spune ca sunt supra-calificat
Cum să fiu supra-calificat? Vreau să muncesc! Pot să fac orice! Și să car marfa în depozit! Le-am zis asta. Îmi zic OK, te înțelegem, însă acum ești disperat, când o să ai veniturile pe care le meriți o să ne zici “la revedere”, iar noi avem nevoie de un om pe termen lung. Degeaba le explic că am nevoie de o pâine să dau la copii. N-am cu cine vorbi. Dar știu ce fac, o să-mi scot experiența, studiile din CV și sigur o să găsesc ceva.
Îți recomand:
2011, mai târziu. Tot nu mi-am găsit. CHF a crescut. M-am băgat într-un grup anul trecut și am dat banca în judecată alături de alți 1000 de oameni
Am deschis și ordonanță președințială, dar am pierdut. Dacă aș fi câștigat mi se suspenda rata asta și puteam să trăiesc și eu mai omenește. Oricum, nu mai plătesc decât un credit din cele 2. Toți cei 3400 pe care îi iau eu ca indemnizație se duc pe creditul mare iar din banii soției abia putem să ne hrănim 4 suflete. Iar fetița e mică, are nevoie de scutece, lapte. Îi pun eu pelinci în loc de pampers dar lapte tot trebuie să îi iau că nu sunt mamă, n-am sân! Offff … Când o mai trece criza asta?
2011, spre final. Oamenii din grup au făcut o chetă și mi-au dat banii. Încă există suflete pe pământul ăsta. Cred că Dumnezeu m-a părăsit!
M-am apucat și de vândut asigurări. Le vând oamenilor din grup însă tot nu ne ajung banii. Banca mă amenință că mă execută. Și mai rău, au vorbit cu mama și ea mi-a zis că se sinucide dacă rămâne la bătrânețe fără casă. Ce să fac? Am fost tocmai până la Cluj la un interviu însă tot nu a ieșit! Dacă aș avea o portiță să ies din mizeria asta! Ce fel de om poți fi să dai afară din casă 4 oameni dintre care 2 copii mici? Fata nici 2 ani nu are. Ce o să fac când va face 2 ani și nu o să mai încasez nici indemnizația? Ce viitor vor avea copiii mei? O să fie sclavi pe viață să plătească nenorocita asta de datorie!
2012. Tot așa. Ce o să le zic copiilor când vor crește? Am amanetat viitorul nostru, viitorul copiilor noștri!
Nimeni nu vrea să-mi dea o bucată de pâine ca să întrețin familia asta! Dumnezeule unde ești? Ai existat vreodată? Dacă da, de ce nu te uiți la mine? Cu ce ți-am greșit? Dacă mă ajuți o să mă duc duminică de duminică la Biserică, jur! Vreau doar să ies de aici. Mama a înnebunit, e panicată că o dau afară din casă! Nevasta mă ceartă zilnic că sunt iresponsabil că m-am băgat în acest rahat. Și au dreptate amândouă.
2012, mai. Plouă de 10 zile. Zilnic. Plouă mărunt ca în luna lui marte deși suntem în mai, vorba cântecului. Știu ce să fac. În sfârșit am găsit o soluție
Nu vă voi descrie deznodământul. Însă deciziile îndoielnice ne pot pune în pericol nu doar libertatea financiară, ci și alegerile pe care vom constrânși a le lua în viitor.
cuvinte cheie: lipsa educației financiare
