Multitasking-ul este cea mai nocivă așa-zisă abilitate, atât la angajare, dar și pe parcursul activității
Conform unui studiu al Universității Stanford, desfășurat pe o perioadă de 10 ani, specialiștii din domeniu au conchis că acei oameni care desfășoară activități ce implică multitasking vor suferi în timp de tulburări cognitive. Conform studiului publicat de către Stanford, nu există multitasking. Doar schimbăm sarcinile între ele pentru a le duce la îndeplinire.
Multitasking-ul este o metodă prin care o serie de sarcini sunt finalizate, concomitent, în aceeași perioadă de timp, acestea fiind executate simultan în loc de secvențial
Multitaskingul nu implică paralelism, dar înseamnă că mai mult de o sarcină poate fi finalizată prin executare în același timp.
Multitasking-ul este un termen caracteristic industriei IT. Acesta se referă la modul în care un procesor execută concomitent un set de instrucțiuni pentru finalizarea unor sarcini.
Pot fi angajații multitasking?
Putem funcționa ca niște computere? Ne dorim să devenim niște roboți al căror scop este doar finalizarea unor sarcini, fiind astfel „multitasking”?
Caracterizarea oamenilor ca fiind multitasking este nenaturală și poate produce daune ireversibile acestora. Mai mult decât atât, multitaskingul omoară creativitatea, atât de necesară în mediul de business actual, aflat în continuă schimbare, când companiile se află într-o competitivitate acerbă.
Îți recomandăm:
Multitasking-ul pare o modalitate excelentă de a face mai multe lucruri simultan
Deși s-ar putea părea că îndeplinim mai multe lucruri simultan, creierul nostru nu este la fel de bun în gestionarea mai multor sarcini. Uneori ne place să credem că suntem buni la asta. De fapt, multitasking-ul poate reduce productivitatea cu până la 40%!
S-ar putea părea că finalizezi mai multe lucruri în același timp. Dar ceea ce faci cu adevărat este să îți schimbi rapid atenția și să te concentrezi de la un lucru la altul. Trecerea de la o sarcină la alta face dificilă rezolvarea acestora. Acest proces poate provoca blocaje mentale care încetinesc procesele pe care ți le-ai propus să le finalizezi.
Imaginați-vă că în timp ce citiți acest articol, ascultați muzică, scrieți un e-mail și citiți și presa. Multitasking-ul presupune să citiți acest articol, în timp ce ascultați muzică, scrieți e-mail-ul și citiți presa, fiind concentrați 100% asupra fiecăreia dintre aceste acțiuni.
Cum veți proceda în viața reală? Muzica va rula undeva în surdină, în timp ce scrieți e-mail-ul, fără a putea să citiți presa în același timp. La final veți citi și acest articol.
Oamenii nu pot fi multitasking, nu am fost concepuți să fim roboți, calculatoare sau procesoare
În trecut, se considera că multitasking-ul este un mod minunat de a crește productivitatea. La urma urmei, dacă lucrați la mai multe sarcini diferite simultan, sunteți obligat să îndepliniți mai multe lucruri, nu? Și să le duceți la îndeplinire perfect, da?
Trecerea de la o sarcină la alta are un impact grav asupra productivității. Fanii multitasking-ului au mai multe probleme în a rezolva sarcinile decât cei care se concentrează pe o sarcină la un moment dat. A face atât de multe lucruri diferite simultan poate produce tulburări cognitive. Acestea se caracterizează prin modificări ale structurii și funcției cerebrale care afectează învățarea, orientarea sau memoria.
Îți recomandăm:
De ce multitasking-ul este considerat un „must have” (încă)?
- Se consideră că o persoană poate duce la îndeplinire, simultan, două sau mai multe sarcini
- Se presupune că un om este foarte rapid în a-și prioritiza sarcinile, astfel încât să le finalizeze simultan
- Multitasking-ul poate implica, de asemenea, efectuarea unui număr de sarcini în succesiune rapidă.
Atunci când se lucrează la sarcini complexe, concomitent, procesele considerate a fi multitasking sunt extrem de distructive.
În creier, ceea ce eronat numim „multitasking” este gestionat de funcții mentale executive, ce controlează și gestionează procesele cognitive și determină cum, când și în ce ordine sunt îndeplinite anumite sarcini
1. Prima etapă este cunoscută sub numele de „schimbarea obiectivelor” (decizia de a face un lucru în locul altuia)
2. A doua este cunoscută sub denumirea de „activare a rolurilor” (trecerea de la regulile utilizate pentru sarcina anterioară la regulile pentru noua sarcină)
Comutarea între cele de mai sus poate adăuga doar o întârziere de doar câteva zecimi de secundă. Dpă o anumită perioadă, timpul necesar comutării înainte/înapoi va crește, iar sarcinile vor fi finalizate mai greu, iar productivitatea va scădea.
Cum ne poate afecta ceea ce eronat numim multitasking?
În lumea de astăzi, multitasking-ul a devenit ceva comun. Jonglarea mai multor sarcini și responsabilități poate părea cea mai bună modalitate de a face mai multe lucruri, însă încercarea de a face mai multe lucruri la un moment dat poate reduce efectiv productivitatea, performanța și creativitatea. Alte efecte negative sunt reprezentate de către stresul produs și creșterea anxietății.
Deși știm că multitasking-ul influențează negativ productivitatea, este în continuare privit ca o mare calitate. Studii efectuate de către cele mai prestigioase universități au reliefat că multitasking-ul scade productivitatea, costurile operaționale cresc și că global companiile pierd, anual, peste 450 de miliarde de dolari, conform PR Newswire.
Conceptul de multitasking a apărut în anii ’60 ai secolului trecut, fiind utilizat inițial în industria IT, de către IBM, ulterior fiind transferat eronat și către sfera umană
Inițial se considera că oamenii foarte rapizi în sarcinile îndeplinite au abilități multitasking. Însă grava eroare de apreciere constă în faptul că nu putem compara un om cu un computer. În cartea noastră de identitate nu scrie Intel i9-9900 Coffee Lake 3,6 Ghz Socket 1151, ci nume ca Popescu, Ionescu, Vasilescu sau oricare alt nume de familie, alături de un prenume, care nu se termină în RAM.
Suntem în 2020, nu la jumătatea secolului al XX-lea. Este necesară o schimbare de paradigmă.
