Sebastian Lăzăroiu demască rolul lui Putin pe subiectul aderării României la spațiul Schengen. Într-o postare pe propriul cont de socializare, sociologul comentează extrem de dur modul în care elitele politice din Europa iau decizii în favoarea Rusiei și regimului Putin:
Umbra lui Putin în Europa. E un subiect extrem de stânjenitor pentru toată Uniunea Europeană. Dacă citiți cu mare atenție declarațiile liderilor politici sau chiar articole din presa occidentală, chiar și după agresiunea Federației Ruse în Ucraina, o să remarcați cât de evazive sunt atunci când ating acest subiect și câtă sfială a vorbelor le înconjoară.
Dar este o realitate a Uniunii Europene, că ne place sau nu. Putin este co-decident în Uniunea Europeană. A lucrat abil, răbdător, cu migală, nu de ieri, de azi, de două decenii. A folosit diplomația, banii, resursele naturale, serviciile de informații, a fermecat șefi de state, i-a îndatorat, i-a prins nu cu honey-traps, ci cu oil&gas traps. Sigur, le-a ghicit lăcomia, ambițiile, i-a prins cu garda jos, a știut să folosească foarte bine mecanismele instituționale, dar și regulile pieței.
Războiul din Ucraina e doar față urâtă, cea a violenței Moscovei
Mai există însă o față zâmbitoare (un zâmbet ironic), diplomatică, sub forma unor măști precum: Kurz, Nehammer, Viktor Orban, Zoran Milanović (președintele Croației).
Putin n-are nevoie de toate țările din UE ca să destabilizeze Europa, dată fiind prosteasca regulă a unanimității cu care se iau deciziile majore. Putin are nevoie de două, trei țări prietene, dependente de resursele lui, probabil și cu lideri total compromiși și șantajabili (presupun că, dacă Putin ar vrea să provoace o revoluție în Austria, n-ar trebui decât să facă publice înregistrările unor convorbiri sau niște conturi bancare off-shore).
Doar cu una din aceste țări, dar tot timpul alta, poate opri un ajutor de miliarde către Ucraina, extinderea spațiului Schengen și creșterea resentimentelor la periferia Europei, orice decizie vrea el, orice decizie care îi aduce un beneficiu, fie și indirect.
Și să nu ne amăgim, Putin se află și în România, tot pe increngăturile de business
Ar fi fost si stupid din partea lui să nu țină în cârlig o țară cu atâtea resurse, potențial competitor, până la urmă, pe piața energiei. Noi am fost mai prudenți, mai reticenți, dar tot n-am rezistat ispitelor, mai ales într-o vreme în care Germania (pentru că Germania l-a adus pe Putin în Europa) și sateliții ei apropiați îndemnau pe toată lumea să intre în horă, că e totul safe, e ok, rușii sunt prietenoși și buni oameni de afaceri.
Cred că ce îl distrează cel mai mult pe țar e chiar stânjeneala asta a europenilor de a aborda frontal, deschis tema. Toată lumea vede elefantul roșu în încăpere, însă toată lumea tușește, se scarpină la nas sau schimbă repede subiectul
Până și la nivel de terminologie se vede asta: “suntem vulnerabili” șoptește elita simandicoasă a Europei. Dar e ca și cum un crap mare, prins în cârlig, ar zice: “vai, ce m-am vulnerabilizat”. You’re hooked, bro!
Părerea mea este că aici e războiul care nu se va termina niciodată. În Ucraina se poate încheia cu o pace de un fel sau altul, mai ales că Rusia a dovedit că e înapoiată tehnologic și militar. Însă broderia asta superbă pe care a țesut-o în Europa este o adevărată operă de artă a serviciilor de informații rusești și va dăinui generații de-acum înainte. Realmente vor trebui să moară câteva generații de politicieni occidentali, total compromiși, de la stânga la dreapta, ca să se limpezească apele și Europa să devină iar liberă. Dar, cine știe, poate Uniunea Europeană nu va mai exista nici de jure până atunci, iar ăsta e și scopul pânzei de păianjen țesute de bătrânul KGB.
Îți recomandăm:
Naționalismul eșecului sau cine răspunde după ratarea Schengen
cuvinte cheie: Sebastian Lăzăroiu Schengen Putin
