Prizonieri ruși în Ucraina: „Am fost înșelați!”
Câțiva soldați ruși capturați în Ucraina și reținuți într-un penitenciar au fost de acord să vorbească în exclusivitate cu DW. Cum au ajuns în prima linie a frontului și ce gândesc ei acum despre război?
O închisoare în Ucraina. Din motive de securitate nu ni se permite să dezvăluim locul în care se află. Etajul al doilea este rezervat prizonierilor de război ruși. „Pentru propria lor siguranță“, spune conducerea penitenciarului, rușii sunt ținuți separat de ceilalți deținuți.
Avem privilegiul de a fi prima instituție media căreia Administrația națională a penitenciarelor din Ucraina îi permite să stea de vorbă cu prizonieri ruși și să filmeze în interiorul penitenciarului. Avem permisiunea să intervievăm doar deținuți care nu au fost acuzați de crime de război și împotriva cărora nu a fost inițiată nicio altă procedură penală. Realizarea unui interviu cu asemenea persoane ar fi necesitat aprobare suplimentară din partea Procuraturii.
„Abia aici am deschis ochii”
Într-o celulă întâlnim șapte bărbați de diferite vârste. Vizita jurnaliștilor nu-i surprinde. Spun că reprezentanți ai ONU sau ai Crucii Roșii trec săptămânal pe la ei. Patru dintre rușii încarcerați sunt de acord să vorbească în fața jurnaliștilor DW. Toți spun că au fost soldați profesioniști și că nu au nimic de ascuns.
„Ca să fiu sincer, am fost înșelați!” mărturisește Roman, originar din orașul rus Wyborg. „La început ni s-a spus că ar fi vorba despre o chestiune umanitară. Dar am fost aruncat direct pe front.“ Roman a fost rănit în luptele din regiunea Harkov. Militarii ucraineni l-au luat și i-au acordat îngrijiri medicale, povestește el.
Artiom, un alt prizonier de război, spune că el a luat conștient decizia de a participa la „operațiunea specială“ din Ucraina. A dat curs unui anunț online. S-a deplasat în regiunea controlată de separatiști, la Donețk, unde în doar câteva zile a învățat să conducă un blindat T-72. Ulterior a fost trimis în direcția Saporojie, dar tancul său a fost distrus. Membrii regimentului Azov l-au prins și l-au luat prizonier. Artiom ne dă asigurări că a primit mâncare și țigări. „N-am văzut niciun fascist aici“, adaugă el.
„La televizor se spune că luptăm pentru o cauză bună, dar în realitate nu este cazul! Abia aici am deschis ochii”, spune Artiom. Rusul își descrie foștii camarazi de pe front ca fiind o armată de „tâlhari și criminali“.
Cum este viața în penitenciar?
Celula în care sunt cazați soldații ruși este mică, dar curată. Pe masă sunt farfurii de plastic. Tacâmurile sunt din metal. Un gardian povestește că, din motive de siguranță, deținuții obișnuiți primesc tacâmuri de plastic. Cu rușii capturați în război este mai ușor, spune el, fiindcă aceștia nu sunt agresivi ci doar așteaptă să fie eliberați într-un schimb de prizonieri.
Masa de prânz, constând în borș și terci de hrișcă, le-o servește un deținut ucrainean sub supravegherea gardienilor. Dimineață au primit terci din mălai și carne, povestesc rușii. Conform planului afișat pe culoarul închisorii, toate persoanele încarcerate primesc trei mese pe zi. Zilnic li se permite să se plimbe în aer liber și să facă duș.
„Dispăreți! Nu aveți ce căuta aici!”
Într-o altă celulă sunt cazați trei bărbați tineri. Toți au în jurul a 20 de ani. Pe măsuța de lângă paturile lor se află un teanc de cărți. Deținuții spun că le place să citească romane polițiste. Unul dintre ei este Dmitri. Susține că, pe 24 februarie, n-a știut că va pleca din orașul rus Belgorod spre Ucraina. „Nu ni s-a spus încotro mergem. Ne-am dat seama abia când am intrat pe teritoriul Ucrainei și am văzut indicatoarele și steagurile. L-am întrebat pe comandant ce facem aici și răspunsul lui a fost să nu-i mai pun întrebări inutile“, își amintește Dmitri.
Pe 27 februarie, când forțele ucrainene au tras asupra tancului în care se afla în apropiere de Pryluky, s-a predat
În timpul interviului cu Dmitri și cu alți doi prizonieri ruși, de față au fost un gardian, psihologul penitenciarului și alți deținuți. Prezența angajaților închisorii nu le-a dat impresia jurnaliștilor DW că ar influența narațiunea sau dorința de a vorbi a soldaților ruși.
Discuția cu Oleg, alt prizonier, s-a purtat într-o încăpere separată, între patru ochi. Bărbatul povestește că în martie și-a prelungit contractul cu armata rusă. „Am crezut știrile de la televizor conform cărora mergem să ajutăm fiindcă aici există naționaliști care torturează și ucid oameni“, spune tânărul. Când a ajuns la Harkov, adaugă el, n-a văzut niciun naționalist. „Când am intrat în sate, oamenii ne-au luat direct: Dispăreți! N-aveți ce căuta aici!“
Când a semnat contractul cu armata i s-a promis instruire, școală, dar și că nu va fi trimis în prima linie a frontului. După numai trei zile batalionului din care făcea parte i s-a ordonat să încercuiască Harkovul. El și camarazii săi au vrut să se întoarcă în Rusia, dar superiorul le-a interzis. Apoi contactul cu comandantul s-a întrerupt și întreaga trupă a fost capturată de către soldații ucraineni.
La detectorul de minciuni
Toți deținuții care au acceptat să vorbească pentru DW spun că regretă participarea la operațiunea din Ucraina și susțin că nu au deschis focul asupra populației civile și a satelor din țara atacată. Deocamdată anchetatorii ucraineni nu au niciun fel de dovezi care să indice implicarea acestora în crime de război.
Rușii capturați au fost supuși inclusiv unui test cu detectorul de minciuni. Angajații penitenciarului povestesc că soldatul rus Vadim S. ar fi mărturisit doar în timpul testului că a împușcat și ucis un civil în regiunea Sumy. Pe 23 mai un tribunal ucrainean l-a condamnat la închisoare pe viață. A fost prima sentință pronunțată împotriva unui prizonier rus în Ucraina.
Cât costă întreținerea prizonierilor?
În discuția cu jurnaliștii DW niciun deținut rus nu s-a plâns de condițiile din închisoare sau de tratamente inumane. „Zilnic suntem întrebați dacă avem nevoie de ceva. Dacă se poate, primim. Hrana este echilibrată“, spune Roman.
Conform Ministerului de Justiție, costurile pentru întreținerea fiecărui prizonier – alimente, îmbrăcăminte, produse de igienă, apă și curent – ar fi de aproximativ 3000 de grivne (aproximativ 95 de Euro) lunar. Acestei sume i se adaugă costurile pentru personalul închisorii, medicamente și aparatură medicală.
Ministrul-adjunct al Justiției, Olena Wysozka, a declarat pentru DW că sunt cheltuieli justificate întrucât condițiile de detenție în cazul prizonierilor de război trebuie să respecte Convenția de la Geneva. În plus, Ucraina are nevoie de soldați ruși vii și sănătoși pentru schimburile de prizonieri.
Cum sunt tratați deținuții în Ucraina și în Rusia
Coordonatoarea misiunii ONU pentru Drepturile Omului în Ucraina, Matilda Bogner, a declarat pentru DW că, în general, condițiile de detenție ale prizonierilor ruși în Ucraina sunt satisfăcătoare. Totodată, susține Matilda Bogner, un observator ONU ar fi primit și informații privind abuzuri și acte de tortură la care ar fi fost supuși soldații ruși capturați.
De asemenea, există indicii că prizonierii ucraineni din Rusia și din teritoriile controlate de ruși din Ucraina ar fi fost torturați imediat după ce au fost prinși. „Lipsesc alimentele și igiena, iar comportamentul gardienilor este grosolan“, afirmă Bogner. ONU cere ambelor părți să le asigure deținuților un tratament uman și să ancheteze serios toate presupusele cazuri de tortură și rele tratamente aplicate soldaților capturați.
În privința numărului de soldați ruși reținuți în Ucraina nu există informații oficiale fiindcă se fac constant schimburi de prizonieri cu partea rusă. „Speranța moare ultima”, spune Dmitri. Și el speră să fie eliberat în urma unui asemenea schimb. După trei luni de detenție tot ceea ce-și mai dorește este să ajungă acasă. Și mai spune că în armată nu vrea să mai servească niciodată.
Autor: Anna Fil / Deutsche Welle
