Canalul Panama a intrat în vizorul lui Donald Trump.
Donald Trump, președintele ales al SUA, a stârnit controverse internaționale după ce a criticat aspru taxele „ridicole” impuse navelor americane care folosesc Canalul Panama. Într-o declarație fermă, Donald Trump a promis că va solicita Statelor Unite să recâștige controlul asupra acestui punct strategic, dacă Panama nu garantează o administrare „sigură, eficientă şi fiabilă”.
„Marina noastră şi comerţul nostru sunt tratate deosebit de nedrept (…) Taxele (de trecere) pe care le percepe Panama sunt ridicole”, a spus liderul republican, subliniind că „această escrocherie totală a ţării noastre va înceta imediat”.
Trump a acuzat, de asemenea, o influență tot mai mare a Chinei asupra canalului, considerând-o o amenințare la adresa intereselor americane.
„A fost doar la latitudinea Panama să îl gestioneze, nu a Chinei sau a altcuiva”, a scris miliardarul sâmbătă. „Nu am lăsat şi nu vom lăsa NICIODATĂ să cadă în mâini greşite!”
Canalul Panama, inaugurat de SUA în 1914, a fost returnat statului din America Centrală în 1999, în baza unui acord semnat de președintele democrat Jimmy Carter în 1977. Cu toate acestea, Trump a amenințat că, în cazul în care Panama nu își respectă responsabilitățile, „vom cere ca Canalul Panama să ne fie returnat, în întregime, şi fără discuţii”.
Canalul, prin care trec aproximativ 5% din fluxurile maritime globale, este vital pentru transportul mărfurilor între oceanele Atlantic și Pacific. În anul fiscal precedent, Autoritatea Canalului Panama a raportat venituri de aproape cinci miliarde de dolari, consolidându-și rolul crucial în comerțul internațional.
În luna octombrie, Autoritatea Canalului Panama a comunicat că a obţinut vânzări de aproape cinci miliarde de dolari (4,8 miliarde de euro) în anul fiscal precedent.
Autoritățile panameze nu au oferit încă o reacție oficială la afirmațiile președintelui ales al SUA.
Despre Canalul Panama:
Canalul Panama leagă Golful Panama, în Oceanul Pacific, cu Marea Caraibelor și Oceanul Atlantic, având o lungime de aproximativ 80 de kilometri. Datorită formei de S a istmului Panama, canalul se întinde din sud-est către nord-vest. Autoritățile îl clasifică astfel: spre nord (din Pacific în Atlantic) și spre sud (din Atlantic în Pacific), pentru a evita orice confuzie.
Canalul este folosit de nave de diverse dimensiuni, de la iahturi mici la nave comerciale mari, iar limita maximă a dimensiunilor este cunoscută sub numele de Panamax. Totuși, în prezent, din cauza creșterii dimensiunilor navelor comerciale, tot mai multe dintre ele depășesc această limită și sunt denumite nave post-Panamax. O traversare obișnuită a canalului durează aproximativ 9 ore. În 2005, prin canal au trecut 14.011 vase, cu o capacitate totală de 278,8 milioane de tone, ceea ce reprezenta o medie de aproape 40 de vase pe zi.
În ceea ce privește costurile, construcția canalului a fost un proiect extrem de costisitor și provocator.
Prima tentativă de a construi canalul a fost realizată de francezi, sub conducerea inginerului Ferdinand de Lesseps, cunoscut pentru realizarea Canalului Suez. Însă din cauza malariei și febrei galbene, a lipsei de fonduri și a unor greșeli de proiectare, francezii au abandonat proiectul după ce au investit aproximativ 287 de milioane de franci, o sumă considerabilă pentru acea perioadă. În urma acestui eșec, lucrările au fost preluate de către Statele Unite.
SUA au preluat oficial controlul asupra canalului pe 4 mai 1904, moștenind o forță de muncă epuizată și infrastructură deteriorată de la francezi. A fost creată Comisia Canalului Isthmian (ICC), care avea rolul de a superviza construcția. John Findley Wallace, inginer șef al proiectului, a demisionat în 1905 din cauza condițiilor dificile și a birocratiei ICC, fiind înlocuit de John Frank Stevens. Stevens, un inginer autodidact, a reușit să îmbunătățească semnificativ progresul lucrărilor, construind infrastructura necesară pentru muncitorii care veneau din Statele Unite și alte zone.
Costurile suplimentare ale proiectului american au fost uriașe.
Deși estimările inițiale au indicat că întregul proiect ar fi putut fi realizat pentru aproximativ 300 de milioane de dolari, la final, costurile au depășit 375 de milioane de dolari. Aceste costuri au inclus achiziționarea și transportul de echipamente moderne, cum ar fi excavatoare pe șine, macarale uriașe și utilaje pentru construirea sistemelor de lacuri, precum și construirea de drumuri, căi ferate și clădiri de locuit. Construcția canalului a necesitat excavarea a mai mult de 17 milioane de metri cubi de pământ, pe lângă 30 de milioane de metri cubi excavați de francezi. Eforturile pentru controlul bolilor, în special malariei și febrei galbene, au adăugat costuri suplimentare semnificative, iar planul de construire a unui sistem de canalizare și alimentare cu apă pentru muncitori a fost esențial pentru prevenirea epidemiilor.
La finalizarea lucrărilor, canalul Panama a fost inaugurat pe 15 august 1914, cu un cost total estimat de 375 de milioane de dolari, o sumă uriașă pentru acea perioadă, care reflecta complexitatea și dificultatea lucrărilor efectuate, dar și importanța economică a canalului pentru comerțul internațional. De asemenea, realizarea canalului a schimbat semnificativ dinamica geopolitică, consolidând influența Statelor Unite în America Centrală și în comerțul global.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: canalul Panama
