Economia României va deveni una dintre forțele Europei până în 2028.
Până în 2028, economia României va crește constant, potrivit unei analize incendiare a prestigioasei reviste The Economist. Cu o creștere economică medie ce depășește pragul de 3%, țara va domina podiumul cu cea mai rapidă expansiune din întreaga Europă. Într-o epocă a “Europei cu două viteze”, această proiecție spectaculoasă aduce lumina asupra ascensiunii fulgerătoare a unei economii cu adevărat remarcabile.
În perioada 2009-2018, Polonia a strălucit ca lider al creșterii economice în Europa, înregistrând o impresionantă medie de peste 3%. Totuși, în ciuda estimărilor care prevăd o creștere medie similară de 3% în următoarea decadă, 2019-2028, aceasta va fi una dintre cele mai semnificative rate de expansiune din Europa, dar va fi mai temperată în comparație cu trecutul său glorios.
În lumina previziunilor pentru perioada 2019-2028, România și Ungaria sunt pe cale să devină starurile Europei, cu cele mai explozive creșteri economice medii din Uniunea Europeană. Economia României va fi una dintre stelele economice al continentului până în 2028
În ultimul deceniu, partea de nord a Europei a fost favorizată din pcunt de vedere economic, conturând o poveste de succes pentru țările nordice. Germania, Polonia și chiar Marea Britanie au fost starurile economiei europene. Cu o creștere economică solidă și o piață a forței de muncă înfloritoare, aceste țări și-au croit drumul spre prosperitate.
În contrast, sudul Europei a fost zguduit mai întâi de criza euro din 2010-2012 și de consecințele dificile care au urmat, apoi de impactul devastator al pandemiei. Economii extrem de dependente de turism, precum cele din sud, au suferit lovituri puternice. Pe măsură ce Europa se confruntă cu noi provocări, cum ar fi schimbările climatice și agitațiile geopolitice, diferențele economice între țările sale se amplifică, conturând o nouă realitate care va deveni din ce în ce mai evidentă începând cu anul 2024.
Europa își propune să devină pionierul neutralității privind emisiile de carbon, făcând față provocărilor schimbărilor climatice.
Această ambițioasă inițiativă implică eliminarea emisiilor de dioxid de carbon din sursele de energie electrică, modernizarea industriilor, a sistemelor de încălzire și a transportului pentru a funcționa pe bază de energie verde. Cu toate acestea, această transformare ecologică nu este lipsită de provocări. Pentru unii, acest efort de durabilitate ar putea stimula creșterea economică, deoarece investițiile în energii regenerabile ar stimula cererea, iar potențialul geografic ar crea oportunități. Regiunile cu resurse bogate de energie regenerabilă, precum zonele situate în apropierea coastei vântoase a Mării Nordului sau în soarele arzător al Spaniei, ar putea experimenta o creștere susținută, alimentată de această direcție verde.
În ciuda eforturilor de promovare a politicilor de sustenabilitate, industria tradițională se confruntă cu provocări majore, avertizează The Economist.
Sectoare precum producția de ciment sau oțel folosesc în continuare energie fosilă, o resursă dificil de înlocuit cu alternative verzi la costuri competitive. Pe piața globală, unde aceste produse sunt comercializate, alți producători beneficiază de costuri energetice mult mai reduse, având acces la surse precum gazul natural sau electricitatea verde și hidrogenul în abundență. În domeniul industriei grele, Germania se remarcă ca fiind cel mai mare consumator de energie din Europa, consumând de aproximativ două ori mai mult decât următoarele țări în clasament, Italia și Franța.
Industria auto se confruntă cu un nou val de provocări, pe măsură ce mașinile cu motoare pe combustie sunt treptat eliminate din peisaj, lăsând locul vehiculelor electrice (EV) care câștigă teren rapid pe piață. Recentul anunț al Uniunii Europene cu privire la investigarea subvențiilor acordate de China în industria vehiculelor electrice subliniază îngrijorarea crescută a Europei în fața acestei noi competiții. Țările cu industrii auto importante, precum Republica Cehă, Franța, Germania, Slovacia și Spania, vor resimți impactul acestei tranziții, fiind nevoite să se adapteze rapid la schimbările din industrie.
Demografia este următorul punct fierbinte.
În prezent, companiile din întreaga Europă se confruntă cu o provocare majoră în găsirea forței de muncă adecvate. Rata locurilor de muncă vacante, care indică raportul dintre numărul de poziții deschise și numărul total de locuri de muncă în economie, a crescut semnificativ, depășind 4% în Austria, Germania și Țările de Jos în al doilea trimestru al anului 2023 (în timp ce media zonei euro era de puțin peste 1% acum zece ani).
În plus, în fiecare an, o proporție semnificativă a generației baby-boomerilor se retrage din activitate. În zona euro, există 23 de milioane de persoane cu vârste cuprinse între 60 și 64 de ani, dar numai 18 milioane cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani. Această discrepanță este cel mai evidentă în Germania, Italia și Polonia, iar diferențele sunt aproape inexistente în Franța sau în Scandinavia, cu doar un decalaj mic în Belgia și Țările de Jos.
Situația este complexă, iar nu toate țările europene pot să compenseze deficitul de forță de muncă printr-o creștere a migrației.
Războiul din Ucraina a forțat mulți oameni să își caute refugiu în Occident, oferind economiilor cehă, germane și poloneze o nouă sursă de forță de muncă. În 2024, imigrația va reveni în centrul dezbaterilor politice, pe măsură ce deficitul de forță de muncă va deveni tot mai acut. Mulți ucraineni ar putea decide să se întoarcă acasă, pe măsură ce situația se stabilizează, iar în același timp, migrația din afara Europei va continua să aducă noi persoane pe coastele sale.
Tensiunile geopolitice în creștere între Statele Unite și China – și, prin extensie, între democrație și autocrație – va avea consecințe economice semnificative în Europa.
Țările care au legături comerciale strânse cu autocrațiile ar putea să se confrunte cu perturbări în lanțurile lor de aprovizionare sau să fie supuse unor represalii economice. Germania și Italia au simțit deja acest șoc, cum ar fi tentativa de șantaj din partea Rusiei prin blocarea livrărilor de gaze. Aceste țări, alături de câteva economii est-europene precum Polonia, desfășoară schimburi comerciale intense cu autocrațiile, spre deosebire de alte țări precum Franța sau Suedia. Uniunea Europeană, care urmărește să promoveze convergența economică, a fost martorul unor divergențe. Cu toate acestea, noile provocări care vor lovi continentul în 2024 vor fi mult mai dificil de gestionat.
Îți recomandăm:
Vânzările de mașini electrice au luat-o la vale în Europa. De ce se întorc europenii la benzină?
cuvinte cheie: Economia României 2028
