Sustenabilitatea dezvoltării în România
Sustenabilitatea dezvoltării este un concept complex și complicat de explicat. Dezvoltarea are o serie de externalități de care trebuie să ținem cont întotdeauna. Altfel, costurile ulterioare (de reparare a consecințelor) pot fi destul de usturătoare. Vedem tot felul de mesaje triumfaliste legate de PIB/locuitor, avansul față de țări mai mult sau mai puțin îndepărtate de noi (Portugalia, Ungaria). Din păcate, creșterea dinamica PIB sau a PIB/locuitor nu înseamnă că ne dezvoltăm și sustenabil. Că această majorare a PIB nu înseamnă că o ducem mai bine și că nivelul nostru de trai se îmbunătățește radical. Sau că, în eventualitatea unei crize, vom fi mai rezilienți.
Modelul actual de creștere și dezvoltare al României are câteva caracteristici evidențiate de datele statistice și de ultimul recensământ al populației:
(a) se întâmplă cu o îmbătrânire evidentă a populației;
(b) este aplicat pe o țară tot mai depopulată (din motive de emigrație către alte țări, natalitate redusă etc.);
(c) are loc pe fondul unei depopulări masive a mediului rural și o migrație către urban generând concentrări urbane tot mai importante și teritorii tot mai pustii și
(d) are loc cu precădere concentrată într-o zonă foarte aglomerată (București-Ilfov).
Așa s-a ajuns ca o singură regiune, care are oficial puțin peste 2,6 milioane de locuitori (în realitate, ei trec de 4,5 milioane), să aibă un PIB/locuitor de peste 49.200 Euro, reprezentând peste 164% din media Uniunii Europene.
Cu acest PIB/locuitor, regiunea București-Ilfov depășește astăzi chiar țări din jurul nostru: Bulgariei, Serbiei, Croației, Lituaniei, Sloveniei, Letoniei sau Estoniei sau mari orașe ale Europei precum Atena, Madrid, Berlin, Viena, Roma sau Budapesta (conform datelor furnizate de Eurostat, 2022). Este evident și faptul că Iflov-ul este dormitorul Bucureștiului în interiorul acestei regiuni. Lipsa de unități educaționale în multe localități din Ilfov, lipsa unor spitale și clinici, lipsa unor facilități de calitate (recreere, relaxare etc.) face ca migrația în interiorul regiunii să ducă la un trafic de coșmar permanent, situația fiind agravată de lipsa unei infrastructuri adecvate.
Este acesta un model sănătos de dezvoltare însă?
Să ne bazăm pe o singură regiune de dezvoltare, să concentrăm toată dezvoltarea în jurul unei zone metropolitane cu serioase probleme legate de trafic, poluare, protecția mediului înconjurător, reciclarea deșeurilor, infrastructură inexistentă pentru transportul alternativ? Evidentă că nu…
Pentru a fi sustenabilă, dezvoltarea trebuie să meargă mână în mână cu toate aspectele ce țin de calitatea vieții locuitorilor care contribuie la aceasta. Dezvoltarea sustenabilă nu este un simplu număr, o simplă poziție într-un singur clasament. Cu siguranță, nu putem fi mândri că suntem pe primul loc la PIB/locuitor, în fața multor aglomerări urbane sau chiar țări unde se trăiește mai sănătos și mai bine. La un moment dat, această creștere accelerată și nesustenabilă a PIB, complet decuplată de la nevoile cetățenilor care creează acest PIB (merg la muncă zi de zi), va avea costurile sale.
Un studiu care mi s-a părut interesant, care completează foarte bine ideile de mai sus este cel realizat recent realizat de Institutul Roman pentru Evaluare si Strategie (IRES) intitulat “Comportamente de sustenabilitate ale Românilor”, a relevat câteva aspecte foarte importante, în sprijinul ideilor privitoare la sustenabilitatea creșterii și dezvoltării în România.
Din rezultatele acestui studiu putem extrage câteva concluzii foarte importante pentru a înțelege ce își doresc românii de la modelul de creștere și dezvoltare economică: o colectare și reciclare selectivă a deșeurilor (noi îngropăm în pământ peste 90% din deșeurile pe care le producem, reciclând doar 10% în timp ce la Berlin este invers); o eficientizare a consumului de energie electrică prin izolarea termică a blocurilor, prin utilizarea soluțiilor care economisesc consumul de energie (electrocasnice cu consum redus, becuri cu consum redus etc.); utilizarea de pungi biodegradabile sau ambalaje reciclabile; ecologizarea orașelor, acordarea unei atenții mai mari spațiilor verzi, împădurirea și stoparea defrișării pădurilor (în jurul marilor aglomerări urbane lipsesc aceste păduri care să le oxigeneze, parcurile din orașe sunt victime sigure pentru dezvoltatorii imobiliari etc.).
Protecția mediului și reciclarea deșeurilor definitorii pentru sustenabilitate, în opinia respondenților (21% dintre aceștia), cât și modelele de bună practică și implicarea marilor companii. Un procent relativ ridicat de respondenți (18%) consideră în același timp că sustenabilitatea are legătură cu susținerea financiară.
Astfel de studii reconfirmă că România are șanse. Ca dezvoltarea să continue în acest ritm susținut și să nu încetinească (adică să devină cu adevărat rezilientă), ea va trebui să rezolve rapid problemele care se acumulează inevitabil în astfel de situații. Oamenii trebuie să găsească, fără multă bătaie de cap, educație de calitate, spitale la standarde internaționale, siguranță pe străzi, curățenie în aer și pe pământ, un timp mai redus de așteptare în trafic, spații de relaxare și recreere mai multe.
Pentru aceasta trebuie să continue încurajarea investițiilor străine, care atrag bani pentru dezvoltare sustenabilă. Devine ușor ridicol să citești articole despre cât de mult a crescut PIB/locuitor și despre cât de departe suntem noi de capitalele moderne ale Europei, inspirând emanațiile de la gropile de gunoi din jurul Bucureștiului sau așteptând cu orele în trafic să ajungem la cei dragi.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: sustenabilitatea dezvoltării în românia
