România integrare Schengen
Sunt mai bine de două decenii de când lărgirea către răsărit a Uniunii Europene a reprezentat o decizie politică salutară. În acel moment, puține erau țările care îndeplineau cât de cât condițiile de aderare. Dar acest lucru fusese valabil, la vremea respectivă, și când au aderat, de exemplu, Grecia sau Portugalia. Și totuși, aceste țări au fost integrate în Uniune, ba chiar și în zona euro, ceea ce a fost un pariu mai riscant, dar tot câştigător, în final.
Extinderea către răsărit a Uniunii Europene a reprezentat un proiect politic major
Integrarea țărilor care fuseseră prizonierele Uniunii Sovietice a reprezentat, desigur, și o reparație istorică după ce toate aceste țări fuseseră abandonate la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Mult mai mult decât atât, însă, integrarea lor oferea în fapt un nou început proiectului european care fusese lansat de “cei șase” prin comunitatea cărbunelui și a oțelului, în 1952. Dacă obiectivul inițial a fost acela de a evita posibilitatea unui nou război devastator declanșat în Europa (obiectiv care a fost îndeplinit în totalitate până în ziua de azi!) țintele urmărite pe parcurs au devenit tot mai ambițioase, pe măsura evoluţiilor istorice şi a extinderii comunității inițiale.
Șansa unui nou început, o dată cu integrarea foștilor sateliți ai Moscovei din Europa, nu a avut nici pe departe semnificația de a găsi o piață de desfacere și/sau mână de lucru ieftină, așa cum nu obosesc să susțină diverse persoane cu mintea foarte odihnită.
Obiectivul urmărit a fost ca, în noua ordine economică mondială, Europa să aibă forța economică și politică de a rămâne un jucător important, evitând eclipsarea ei de către Statele Unite, pe de-o parte, și zona Orientului îndepărtat, pe de altă parte
Verigile cele mai slabe ale acestei integrări au fost, de la bun început, România și Bulgaria (Croația, o țară mică, dar cu un nivel de dezvoltare mai ridicat, a putut să depășească handicapul, de ordin politic, din pornire, integrarea ei deplină fiind consfințită prin adoptarea euro și intrarea în Schengen din 2023). Conducătorii Uniunii Europene au avut însă înțelepciunea de a accepta și primirea celor două țări mai puțin dezvoltate fost comuniste. Intrarea în UE de la 1 ianuarie 2007 a fost nu doar triumful ideii europene, dar și un pariu pentru includerea în acest proiect chiar a unor verigi mai slabe.
Aderarea fostelor ţări comuniste la Uniunea Europeană a coincis, deloc întâmplător, cu o Rusie încă slabă și prea puțin capabilă să se opună unor evoluții pe cât de mult dorite de locuitorii țărilor în cauză, pe atât de puțin dezirabile pentru fosta mare putere din răsăritul Europei. Formalizarea deciziei de aderare şi a României şi Bulgariei a reprezentat un triumf al maturității politice, al unei viziuni pe termen lung asupra Europei unite.
Se sparie gândul, cum ar zice cronicarul, la ce ar fi urmat dacă, dând curs unor abordări politice meschine și pe termen scurt, Uniunea ar fi decis să lase România și Bulgaria în afara Uniunii, adică la cheremul Rusiei
Har Domnului, acest lucru nu s-a întâmplat, spre avantajul atât al celor două ţări, cât şi al Uniunii, în ansamblu. Iar un moment atât de critic, ca cel din prezent, arată cât de benefică a fost această decizie.
Nu este obiectivul acestor însemnări discutarea progresului României după aderare. O singură cifră cred însă că merită dată: produsul intern brut (PIB) a fost în anul 2000 de puţin peste 40 miliarde euro; în anul care se încheie în curând, acest indicator se va apropia de valoarea de 300 de miliarde euro. În afara Uniunii Europene nu am fi ajuns la acest nivel nici într-o sută de ani!
Integrarea deplină presupune însă încă doi pași: unul, mai mult simbolic, este integrarea în spațiul Schengen. Al doilea, mult mai important, dar și încă îndepărtat pentru România, va fi aderarea la zona Euro.
Integrarea în spațiul Schengen are într-o măsură semnificativă o valoare simbolică, dar nu pot fi neglijate efectele de ordin economic, mai cu seamă în cazul unei țări care realizează venituri importante din activitățile de transport internațional, activități care sunt drastic frânate de persistența granițelor în interiorul Uniunii Europene
Dincolo însă de aceste aspecte, contextul actual geopolitic și militar ar trebui să determine decidenții politici europeni să lase deoparte meschinării locale, cu obiectivul mai înalt al coeziunii europene, din care ar avea de câştigat toate părţile.
Acest raționament m-a făcut ca până în ultima clipă să aștept ca politicienii europeni să acționeze corect, cu fața spre viitor. Iar aceasta cu atât mai mult cu cât, în momentul de față, nu mai există nici cel mai slab argument formal care să justifice menținerea românilor și a bulgarilor la ușa spațiului Schengen.
Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat. Nu am nici cea mai vagă idee legată de ce i-a mânat în luptă pe politicienii de la Viena când au decis să ne trântească ușa în nas. Posibil ca eventuale privilegii pe care le-ar fi dorit şi nu le-au obţinut în legătură cu gazele din largul Mării Negre să fi jucat un rol; alegerile care urmează în Austria pot fi, de asemenea, o extrem de meschină explicație. Dar toate acestea pălesc în fața măciucii în moalele capului unității europene pe care politicienii de la Viena au găsit cu cale să o utilizeze.
Ceea ce mă frământă în primul rând este: acești domni nu și-au pus nici măcar o secundă întrebarea cui folosește jocul lor?
Nu trebuie să fii un geniu politic pentru a realiza din prima că există un singur răspuns la această întrebare: Rusiei imperialiste. Mai puțină integrare europeană, mai multe disensiuni între țările Uniunii – aceasta trebuie să fie muzică în urechile satrapului de la Kremlin. În mijlocul unui război pe cât de absurd, pe atât de nimicitor în chiar inima Europei, a strânge rândurile pentru a rezista inamicului comun este mai mult decât un obiectiv pe termen lung, el este o imperioasă cerință imediată.
Ce își imaginează oare politicienii care au decis blocarea României și a Bulgariei? Că vor câștiga câteva voturi în plus în jalnicele lor alegeri de luna viitoare? De unde să vină aceste voturi? Din zona electorală a extremei drepte? Din aceeea a liberalilor cu preocupări de afaceri, într-un cadru favorabil? Sau poate ei aşteaptă ca afacerile, de multe de miliarde de euro, pe care firmele austriece le au în cele două țări să fie cumva favorizate, după decizia lor absurd de ostilă?
Din această perspectivă, nu văd decât două posibile explicații: fie cetățenii care au luat această decizie nu gândesc nici măcar la nivelul bunului simț elementar, la interesul imediat şi la cel pe termen mai lung al propriei lor ţări; fie adevăratul lor obiectiv este să submineze Uniunea Eurpeană; dacă e aşa, reuşita lor este exemplară…
Nu am fost și nu sunt un lăudător al politicilor urmate de guvernanții noștri. Am spus de multe ori că amânarea de peste un deceniu a integrării în spațiul Schengen se datorește în primul rând politicienilor români, care nu și-au făcut acasă treaba așa cum trebuie. Nu mi-am schimbat acest punct de vedere. Doar că, de data asta, cei care au greșit nu au fost politicienii de la București. Rezultatul nu va fi bun pentru Uniunea Europeană în ansamblul ei. Probabil că noi, ca și vecinii bulgari, vom avea cel mai mult de pierdut din acest mizerabil joc politic. Dar Uniunea în ansamblu ar putea fi paralizată de politicianismul meschin şi miop al unor politicieni frustraţi; sau, mă rog, mânaţi de indicibile obiective, cu totul opuse celor ale Europei unite.
Am totuși speranța că, în situația în care Europa nu a fost în stare să strângă rândurile așa cum ar fi trebuit, măcar politicienii români vor înțelege să facă acest lucru, adoptând politici interne mai raționale, care să permită continuarea creșterii rapide a României. După integrarea în Uniunea Europeană, am spus de multe ori că ceea ce ne lipsește este un proiect de țară. Cum ar fi dacă acest proiect l-ar reprezenta dezvoltarea rapidă a economiei şi a societăţii românești? Cum ar fi dacă politicienii români și-ar face timp şi pentru bunul mers al ţării, nu doar al afacerilor lor personale? Am avut şi avem un potenţial formidabil; judicios pus în valoare, am putea depăşi en fanfare o mică ţară din centrul Europei, cu nostalgii imperiale şi atitudini încremenite în trecut, care acum ne-a blocat în afara spațiului Schengen.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: România integrare Schengen
