Dobânzi bănci. Cartea de economie spune două lucruri clare:
1. Când depui bani la o bancă, te aștepți să îi iei înapoi cel puțin cu aceeași putere de cumpărare;
2. Când cineva te împrumută cu capital, se așteaptă să obțină înapoi cel puțin aceeași putere de cumpărare.
Cu alte cuvinte, dobânda trebuie să includă întotdeauna inflația. Cu mici diferențe între dobânda pe termen scurt și cea pe termen lung. Problema la noi este că inflația este demult o problemă pe termen lung. Deci diferențele între dobânda pe termen lung și termen scurt nu pot fi semnificative. Adică, inflație mare înseamnă dobânzi la bănci mari!
Tot cartea de economie te învață un alt lucru:
3. Când guvernul produce deficit (mai ales excesiv), el concurează pe piață cu persoanele juridice și fizice ca să finanțeze acest deficit. Adică, deficit mare înseamnă dobânzi mari!
În concluzie:
1. Dobânzile în România nu pot fi mici și nici mai mici de 15-20%, pe termen scurt, sau de 10-15%, pe termen lung, din motive de inflație.
2. Dobânzile din România nu pot fi mici sau în scădere cu un guvern care produce deficite excesive. Nici pe termen scurt și nici pe termen mediu-lung.
3. Dobânzile din România nu pot fi mici cu riscul sistemic pe care îl avem (suntem aproape de ”junk”, clasa C de risc).
4. Dobânzile din România nu pot fi la nivelul țărilor din jur sau la nivelul Zonei Euro atâta timp cât inflația și deficitele de la noi sunt duble față ei. Și atâta timp cât riscul sistemic este triplu la noi, aproape de ”neinvestițional”.
Demonizarea băncilor, în acest context al inflației și deficitului, este cea mai mare greșeală
Cu financiarizarea foarte scăzută pe care o avem (la jumătate față de Bulgaria, la o pătrime față de Zona Euro) exact asta ne mai trebuie. Dobânzile vor fi mai mari și din acest motiv. Că găsim țapul ispășitor în bănci și începem să dăm în ele. O prostie!
Sigur că băncile nu sunt perfecte! Ca orice în economie. Dar sunt cel mai puțin vinovate de situația actuală din România. Ele nu pot atrage depozite cu dobândă negativă și nu pot da credite cu dobândă negativă la nesfârșit. Căci e împotriva cărții de economie care spune clar că nu poți penaliza acumularea de capital și premia viața pe credit. Mai ales pe termen lung.
Deci, orice intervenție monetară în acest context nu face decât să pună și mai mult paie pe foc și să distrugă și mai mult bruma de intermediere financiară care a prins cheag pe la noi. Ne dorim asta? Nu cred că putem vorbi de dezvoltare economică fără intermediari financiari. Nimeni nu s-a dezvoltat cu capital de la cămătari!
Cred că ar trebui să fim mai atenți când căutăm și punem degetul pe vinovații de situația actuală… Să nu facem mai mult rău!
Îți recomandăm:
Avem o altă țară decât în 1989! Dar mai e mult până departe…
cuvinte cheie: dobânzi bănci
