Va trece România printr-o criză economică? Așa cum se prăbușește crypto, așa se poate prăbuși România. Întotdeauna crahul se propagă dinspre Periferie spre Centru. Rețineți, boom-ul se propagă dinspre Centru spre Periferie, iar crahul se propagă dinspre Periferie spre Centru.
Ce înseamnă Centru?
La Centru sunt băncile centrale și statele. În proximitatea lor sunt marile instituții financiare și marile grupuri de interese, cei care stau mufați primii la robinetul cu bani sau la comenzile de stat.
Ce înseamnă Periferie?
Periferia este formată din actorii situați relativ departe de robinetul cu bani. Ei nu au „importanță sistemică”. Aici vorbim de activele (relativ) riscante. România are un Centru și o Periferie. Dar, la scară mai mare, România este ea însăși parte a Periferiei globale, în Centru aflându-se SUA. Și tot așa putem aplica distincția între Centru și Periferie și la alte paliere, mai mici. De pildă, când analizăm piața imobiliară, avem iarăși un Centru și o Periferie.
În timpul fluxului banii curg dinspre Centru spre Periferie
În timpul refluxului banii se retrag dinspre Periferie spre Centru. Când vă uitați la fluxul și refluxul oceanului, unde vedeți cu ochiul liber vreo schimbare? În ochiul oceanului?! Nici vorbă. Dar unde? La periferie, întotdeauna la periferie se observă cel mai bine fluxul și refluxul. Așa și în economie, fluxul și refluxul de bani se mișcă între Centru și Periferie – unde Centrul și Periferia, repet, reprezintă concepte/instituții, nu poziții geografice.
Acum a început refluxul
Toți economiștii vorbesc despre el, nu neapărat cu vorbele astea. Dar a început. România în ansamblul ei se află oarecum la periferie și riscă să fie măturată. La începutul anului diverși analiști o includeau printre cele mai riscante economii emergente. Dacă se pune frână politicii banilor ieftini, dăm cu capul în parbriz. Stăm prost la deficitul bugetar, care practic determină și deficitul de cont curent. Trebuie să ne împrumutăm tot timpul și consumăm pe datorie. Astfel, dacă FED crește dobânzile, creditorii „nu ne vor mai da de băut pe caiet”.
Îți recomandăm:
Dobânzile au crescut deja din cauza inflației, dar ce este mai rău nu a venit
E important să nu ajungem acolo, dar e important și ce facem ca să nu ajungem acolo. Fiindcă putem să ne tragem și singuri cu tesla în…, nu e nevoie să ne ne strângă unii de cravată. Dacă se încearcă stabilizarea finanțelor publice doar prin creșteri de impozite, inflație, creșterea vârstei de pensionare etc. nu vom rezolva nimic. Acum, serios, ce ați văzut în filmul „Don’t look up” este real în România, nu interesează pe nimeni din administrație chestiunile astea, doar mai bârfim aici între noi.
România este la Periferie. Refluxul a început, dar eu vă spun că încă nu îl simțim
Avem impresia că lucrurile rămân nemișcate. Ne fuge nisipul de sub picioare dar nu suntem conștienți. Mai vine și INS să ne comunice PIB de +6,5%.
Ce nu știm, desigur, este cât va dura și cât de intens va fi refluxul. Asta nu știm niciodată. El va determina în bună măsură greutățile pe care le vom întâmpina în viitor. Dar asta nu depinde de noi, depinde de Centru. De noi depinde doar să stăm țepeni pe picioare în timpul refluxului, ceea ce nu ne interesează, fiindcă nu simțim vreun reflux. Încă.
Indicatorul esențial care arată intensitatea refluxului este rata dobânzii
Majoritatea oamenilor văd că a urcat puțin. Dar ei nu știu cât de puternice sunt forțele structurale care o împing în sus. Indicatorul ăsta vibrează rău, îl vedem. Încă avem impresia că nisipul de sub picioare stă la locul lui, că apa abia clipocește. Economia e fascinantă, ca orice știință. O găsesc pe alocuri încântătoare, pe alocuri depresivă. Mă gândesc câteodată că așa simt și medicii, se bucură înțelegând minunile corpului uman și modurile în care pot alina diverse probleme, suferă când află caracterul implacabil al unor evoluții și când rămân neputincioși cu sfaturile lor în fața pacienților recalcitranți.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: criză economică România
