Datoria publică. Deși am speranțe din ce în ce mai mici, îmi fac datoria și vorbesc din nou despre ea. Reamintesc că am avertizat anul trecut că în ritmul în care crește deficitul, fără să se pună pe tapet chestiunea ce facem cu banii, datoria publică se va mări la 50% din PIB, deși leul nu va arăta un dezechilibru accentuat, deoarece presiunea pe curs se atenuează din potențialul viitorului, care nu este însă folosit pentru dezvoltare.
Repun pe tapet eternul și fascinantul avertisment formulat de unul dintre puținii economiști cu bună expertiză de la noi:
„Sunt țări din America Latină care au intrat în incapacitate de plată cu o datorie publică de 20%. Există în literatura de specialitate lucrări care spun că o fi 60% plafonul european privind ponderea datoriei publice în PIB, dar în cazul multor țări, și România se situează în această categorie, la o datorie de 40% din PIB, piețele devin mult mai nervoase”.
La ritmul de ciupercă nebună cu care crește deficitul la noi, probabil că luarea de poziție va fi din nou ignorată. Dar asta nu înseamnă că, la fel ca la sud-americani, datoria publică nu sporește mai rapid decât exporturile și venitul național.
Statele lumii a treia sunt măcinate de un nivel de trăi scăzut. Sunt supra îndatorate, importuri de mărfuri prelucrate la prețuri înalte. Acestea exportă de materii prime la prețuri joase.
Există și la noi aceste simptome?
N-aș vrea să spun că suntem cea mai sud-americană țară europeană. La o datorie externă de 15-16 miliarde de dolari, Ceaușescu înfiera cu mânie proletară capitalul financiar-bancar și era numit:
“instrument al politicii imperialiste și neocolonialiste a marilor monopoluri și societăți transnaționale”.
Acum, la peste 100 de miliarde de euro, se zice doar că ne situăm sub limita de prudențialitate de 60% din PIB. Dar fără a se face referire la celelalte elemente.
România alunecă deficit cu deficit din lumea a doua spre cea de a treia. Polonia cea supra îndatorată se înscrie pe trendul invers. Pe când noi mergem cu datoria publică peste pragul de 50% din PIB și sugerăm că n-ar fi vreo problemă, polonezii cred că nu e în regulă și se străduiesc să coboare sub el.
Îți recomandăm:
România se împrumută într-un ritm accelerat. Presiunea pe generațiile viitoare va fi enormă
Este de reținut un lucru. România nu s-a dezechilibrat atunci când a mers pe mâna unor deficite și datorii ce s-au majorat lent. Dar analiștii nu pomenesc de ce e de preferat excedentul în locul deficitului bugetar. Aceștia trebuie explicat ce este de făcut pentru a înlătura deficitului structural.
Apropo, la 40% din PIB datorie publică, de la 12% în 2006, s-a ajuns pe seama unor deficite bugetare de 5,5% din PIB în 2008, 9,5% în 2009, 6,9% – 2010, 5,4% – 2011 și 3,7% – 2012. Iar „desăvârșirea”, la 60% din PIB, se obține cu 9,8% în 2020 și 4-6% anual în intervalul 2021 – 2022.
Datoria publică a ajuns, în aprilie, la 50% din PIB. Față de aprilie 2020, datoria publică a crescut cu 121 miliarde lei, echivalent a 25 de miliarde euro.
Îți recomandăm:
