Reforma pensiilor prevăzută în PNRR este reforma Pilonului 1, adică reforma pensiilor de stat. Această reformă constă în creșterea echității pensiilor, în baza principiului contributivității. În esență, statul va lua 100 mil. euro de la UE pentru a recalcula pensiile, pentru a informatiza gestiunea Pilonului 1 și pentru a găsi cea mai bună soluție de creștere a echității. Sunt bani puțini cu care se va face un lucru însemnat.
Reforma nu vizează încetarea falimentului Pilonului 1. Falimentul este prezent astăzi și va rămâne în continuare și este definit de următoarele două adevăruri:
1. Cetățeanul normal, neprivilegiat, plătește prin taxe de-a lungul vieții o sumă mult mai mare decât pensia pe care primește la bătrânețe de la guvern.
2. Statul cheltuiește cu plata pensiilor mai mult decât încasează din CAS.
În ultimul timp, am văzut diverși politicieni și formatori de opinie care au afirmat tranșant falimentul Pilonului 1. De exemplu, Dan Barna: “în 8-10 ani sistemul de pensii actual nu va mai funcţiona, va intra în colaps”. Această reacție este bună. Desigur, economiștii au avertizat de multă vreme asupra acestui aspect, dar vocea rațiunii și a științei se face câteodată greu ascultată în politică. Repet, sistemul nu va fi falimentar peste 8-10 ani, el și acum are o gaură între încasări și cheltuieli, peste 10 ani această gaură va fi atât de mare încât pur și simplu nimeni nu se mai poate preface că știe de unde vor fi luați banii necesari pentru acoperirea pensiilor în plată.
Îți recomandăm:
Având în vedere aceste lucruri, vine întrebarea de 100 de puncte: care este legătura dintre „reforma pensiilor” din PNRR și falimentul Pilonului 1? Noi anunțăm sus și tare că nu vom avea bani de pensii și ce întreprindem în acest sens? Digitalizarea casei de pensii și creșterea echității pensiilor? Desigur, creșterea echității sistemului urmărită prin PNRR va avea implicații bugetare pozitive, însă, totuși, ea nu răspunde la provocarea fundamentală: de unde va lua statul resursele necesare pentru plata pensiilor?
Răspunsul este unul singur: de nicăieri. Dacă nu cumva descoperim un Eldorado în Marea Neagră sau lampa lui Aladin*, guvernul nu va avea fonduri pentru a asigura plata pensiilor.
Aceasta înseamnă că:
– fie vârsta de pensionare va crește, ceea ce înseamnă o tăiere a pensiilor dar cu alt nume, fiindcă noile generații de pensionari vor primi tot atâția ani de pensie precum generațiile părinților lor, dar după o perioadă de cotizare mai lungă;
– fie pensiilor vor crește sub rata inflației sau sub creșterea PIB, ceea ce înseamnă o tăiere a lor dar cu alt nume, fiindcă în termeni reali sau în raport cu salariile pensiile vor scădea – de pildă, vedeți în poză că pensia de stat va reprezenta doar circa 25% din salariu, conform studiului CFA din 2019;
– fie impozitele vor crește;
– fie milioane de tineri africani și asiatici vor trebui atrași să muncească aici.
În opinia mea – și cred că nu doar a mea – reforma pensiilor ar trebui să vizeze punerea pe baze sustenabile a sistemului GENERAL de pensii și asta se poate face doar prin micșorarea Pilonului 1 și creșterea Pilonului 2 sau 3. Singura pensie care există, e acolo, e a ta, crește, poți să o lași moștenire, este relativ independentă de decizia guvernelor, este pensia cu acumulare, din Pilonii 2 sau 3.
Îți recomandăm:
Creșterea vârstei de pensionare, o palmă dată peste obrazul românilor
