În urmă cu două luni, am lansat o campanie de conștientizare în care am vorbit despre cât de important este ca angajatorii să-și susțină angajații la locul de muncă în orice moment al vieții lor, chiar și când aceștia devin părinți și lipsesc o perioadă din mediul profesional.
Scopul acestui demers a fost în primul rând să vorbesc despre cât de bine ar fi ca toți angajatorii să procedeze așa – iar aceștia din urmă să înțeleagă cât e de important să-și susțină angajații și astfel să transmită lucruri pozitive în exterior, cum ar fi că sunt susținuți pentru reluarea activității, că li se oferă șanse egale și reconversie profesională acolo unde există această dorință și competențele necesare, deoarece în concediul de creștere copil se pot schimba multe lucruri din acest punct de vedere.
Am început să public articolele primite, așadar vă invit să povestiți și voi! Numai așa vom putea să schimbăm ceva pe viitor.
Vă las să citiți mai departe un articol primit de la o altă mămică ce dorește să tragă un semnal de alarmă asupra acestor tactici
O să încep acest articol prin a încerca să nu generalizez acest fenomen la nivel de companii, dar din păcate aud tot mai multe situații de acest tip.
Trebuie să recunoaștem că pandemia este un termen și o situație nouă pentru toți. Niciunul dintre noi nu am mai experimentat așa ceva și sunt convinsă că ne afectează pe toți în diferite aspecte ale vieții.
În cazul meu, a fost pe plan profesional, în primul rând. Să vă povestesc cum au stat lucrurile. Am uitat să mă prezint, numele meu este Elena și sunt mămica unui băiețel care va împlini în curând 4 ani.
Anul trecut, la începutul pandemiei, aveam o frumoasă colaborare part-time cu o companie de produse cosmetice și totul era perfect, dar la sfârșitul lunii martie postul s-a desființat și am fost nevoită să stau acasă. Copilul era înscris la creșă dar totul s-a închis și am renunțat. Am stat cu cel mic acasă și mi-am asumat această situație pentru că posibilitățile se limitaseră drastic, dar cu toate astea am făcut tot posibilul să mă reintegrez profesional.
Am coborât standardele pentru că știam că e greu pentru toată lumea și am acceptat un job entry level pentru că îmi oferea două beneficii foarte importante: era part-time 6 ore și foarte aproape de casă.
Am trecut prin procesul de recrutare, m-au angajat, am luat parte la deschiderea magazinului, și după nici o lună și jumătate mi-au spus (deși nu am lipsit niciodată, nu a trebuit nici măcar să îmi iau concediu de îngrijire copil în perioada asta) că nu mai au nevoie de oameni cu program part-time, că legea nu le permite să mă oblige să fac ore suplimentare și consideră că nu e rentabil pentru magazin.
Nu mi-a venit să cred, știau că am un copil mic, grădinițele se închiseseră, deci situația nu era deloc roz. Așa că s-au făcut presiuni și mi-au spus direct: dacă nu îmi schimb programul la 8 ore se va rezilia contractul.
De data aceasta nu m-am putut resemna, mi s-a părut un abuz, pentru că ei au acceptat inițial angajarea pe acest tip de program. Nu am stat cu mâinile în sân și am trimis un e-mail managerului HR la nivel de companie și i-am povestit exact ce mi s-a întâmplat, căutând cu disperare susținere în aceste vremuri pline de provocări.
I-am trimis un e-mail cu rugămintea de a-mi oferi suport sau de a-l redirecționa către persoana care se ocupă de situații similare cu cea în care mă aflu în prezent.
I-am spus că am fost abordată de către șeful de magazin cu o propunere cu caracter de ultimatum prin care mi s-a transmis faptul că cei din conducere au hotărât că este mai eficient ca în acel magazin să nu mai existe posturi part-time – program care face parte din contractul semnat de mine – și a menționat că există posibilitatea continuării unei colaborări doar pe program full time, în caz contrar contractul va fi reziliat.
Experiența mea fusese până în momentul respectiv una pozitivă. Am făcut parte din echipa care a ajutat la deschiderea magazinului și am învățat noțiunile de bază necesare funcționării magazinului în tot acest timp, fără o școlarizare în prealabil. Am avut o colaborare frumoasă și de susținere reciprocă cu colegii mei și am adus plus valoare acelui magazin printr-o relaționare eficientă și pozitivă cu clienții cu care intram în contact zilnic.
Situația mea nu se schimbase cu nimic față de momentul hotărât să mă angajez pe un program part-time pentru că am în grijă un copil de 3 ani, pe care nu îl pot lăsa în grija altcuiva. I-am mai scris că având în vedere situația de față cu pandemia, cu grădinițe închise și un viitor incert, programul full-time nu este o opțiune pentru mine și doresc de asemenea, având în vedere tot ce se întâmplă la nivel național și la nivel de companie, să existe o susținere reciprocă în care atât angajatorul cât și angajatul să țină cont de nevoile fiecăruia.
L-am asigurat că vreau să colaborez în continuare cu ei și îmi doresc să păstrăm o relație profesională de tipul win-win pe o perioadă cât mai lungă de timp.
Mi-a răspuns că am procedat corect adresându-mă departamentului de Resurse Umane.
Și că a concluzionat cu colegii mei din conducerea Departamentului Vânzări faptul că discuția respectivă a fost o propunere și nicidecum un ultimatum de trecere la program full time.
Mi-a mai spus că ei sprijină angajații cu copii mici și viitoarele mămici și țin cont întotdeauna de nevoile lor de flexibilitate specifice. În acest sens, programul part-time este puternic încurajat și că îl au în aproape toate magazinele.
Pare un răspuns pozitiv și fără greșeală. Vă anunț că la nici o săptămână distanță am primit cererea de reziliere a contractului.
Am rămas fără cuvinte.
Mă consolez cu gândul că nu era demn să lucrez pentru o companie cu o astfel de mentalitate, și poate am fost și vocea colegilor mei care nu au avut posibilitatea să își asume riscul de a spune ce gândesc. Vă las pe voi să trageți concluziile.
Îți recomandăm:
