Experiența mea în corporație. 30% din corporatiști muncesc, 20% se fofilează, iar restul de 50% se ocupă cu relațiile și bârfa și uneori și cu munca
În ultima perioadă, au tot apărut diverse materiale în care se discută despre cultura corporatistă și despre importanța ei într-o organizație. Eu chiar am avut un curs la MBA care se cheamă “Organizational Behaviour”. M-am întrebat dacă există cultură corporatistă sau este doar un mit. De altfel, am avut câteva discuții și cu prietenii, unii dintre ei fiind convinși că există, alții contestând conceptul.
Cred că există o cultură corporatistă, managementul de la vârf vrând să transmită niște valori și un anumit spirit angajaților. Cum penetrează aceste valori până la opincă e partea a doua. Pe plaiurile mioritice, de obicei, se dezvoltă o cultură corporatistă proprie, după chipul și asemănarea liderului local, indiferent de spiritul promovat de la centru. Dacă acesta este de modă veche, provenit din vechea gardă, de obicei va implementa o cultură bazată pe micromanagement, frică, fățărnicie, vânătoare de vinovați.
Însă există și lideri luminați, inclusiv în România
Totuși cred că trăsătura definitorie a corporației este hățișul relațiilor, contextul foarte politic și birocrația în care poți să te ascunzi de minune dacă nu îți place munca.
Îmi amintesc prima mea interacțiune cu corporația. În primele 3 luni nu am înțeles nimic din ce vorbeau cei din jurul meu, iar următoarele 3 luni mi le-am petrecut încercând să înțeleg ce fac. Noianul de acronime și cuvinte fără sens ca TAT, ETA, EMEA, mitigate, leverage, milestone, papagalească, jumătate română, jumătate engleză m-au făcut să mă simt cea mai imbecilă persoană de pe Glob în primele 3 luni de ucenicie în cadrul corporației.
Aveam un coleg, francez, pe care îl întrebam din când în când ce înseamnă un cuvânt. El îmi explica cu răbdare la început, după care mi-a zis să nu-mi mai bat capul pentru că oricum nu voi reuși să țin pasul și nici el care e în companie de zeci de ani nu reușește. Mai mult, mi-a zis că în fiecare sezon apar noi cuvinte iar ei au o listă și un grup de chat unde strigă bingo când au reușit să bifeze toate cuvintele la modă pronunțate în cadrul unei ședințe. M-am liniștit, iluminarea o să vină cu timpul.
Următoarele 3 luni mi le-am petrecut încercând să înțeleg ce fac oamenii din jur
Toți erau manageri: de la secretară, care era Assistant manager, până la femeia de serviciu care se numea cleaning manager. M-am speriat, eu nu eram manager ci doar lead, deși aveam undeva pe la 25+ ani. Lead la o vârstă așa fragedă nu-i de colo mi-am zis. De altfel, când am aplicat pentru post nici nu am înțeles prea bine ce am de făcut pentru că interviul s-a dat în aceeași păsărească cu EMEA, TAT, PRȚ, etc. Experiența în corporație poate fi fascinantă…
Am avut noroc pentru că am discutat în engleză cu un francez care vorbea engleza mai prost decât vorbeam eu franceza așa că un cuvânt în franceză, unul în engleză, un PRȚ, un SRC, EMEA și TAT și am trecut. Am zis, las’ că m-oi prinde acolo ce am de făcut, bine că dau banu’.
După 6 luni de corporație mi-am dat seama că n-are rost să mă stresez prea tare pentru că nimeni nu prea știa ce are de făcut însă toți știau să vorbească în păsăreasca aceea
Atunci am realizat că dacă vrei să-ți pierzi urma, dacă vrei să fii ca Dinescu la Revoluție cu “Mircea, fă-te că lucrezi!”, acolo e locul tău. Dai 2-3 mailuri, intri în 2-3 ședințe pe zi, zici aleatoriu câteva cuvinte din lista de acronime la modă și aia e, te-ai scos.
Totuși, cineva lucrează și în corporație, însă pentru cei care vor să se fofileze și să stea pe un loc călduț e un mediu unde s-ar putea să-și găsească locul. Așa că nu prea îi înțeleg pe cei care strigă sus și tare că sunt exploatați de corporație, cel puțin în România.
Mie nu îmi place să stau pe locul călduț, așa că am plecat prin alte corporații, unde mi-a fost mai ușor la început, îmi făcusem deja ucenicia.
Munca e totuși brățară de aur, cam 30% din corporatiști muncesc, 20% se fofilează iar restul de 50% se ocupa cu relațiile și bârfa iar uneori și cu munca. Cheia succesului în corporație este numărul de conexiuni și abilitățile politice pe care le are un individ. Eu m-am ocupat foarte mult timp doar cu munca, decizie foarte proastă.
Experiența în corporație. Mai există o categorie de corporatist: cel care nu face nimic dar e plin de fumuri
Dacă a ajuns să lucreze într-un birou de sticlă, la etajul “nșpe”, i se pare că i-a pus Dumnezeu mâna în cap și unul mai valoros ca el nu există. De obicei el e manager sau șef. Are ultimul tip de iPhone, decapotabilă sau bemveu pe credit, dar socotește ultimul leuț când iese la shaorma cu băieții. Vorbește jumătate în engleză jumătate în română și are o opinie foarte bine documentată și pertinentă în orice subiect: de la fotbal la fizică cuantică (deși nu știe ce e aia). Dar cel mai priceput e la bursă, investiții, NASDAQ, prețul aurului și cum să facă bani. Eu m-am întrebat deseori de ce un individ atât de competent și care poate face așa mulți bani își pierde talentul în corporație când ar putea sa fie noul Elon Musk mioritic?
Aveam un coleg care a folosit la un moment dat o comparație foarte plastică “corporația este ca o pădure de sequoia pe care se urcă foarte multe liane”. Din nefericire, uneori, lianele reușesc să sugrume sequoia. Totuși, de cele mai multe ori, 2-3 sequoia reușesc să țină în viață o pădure de liane. Până pleacă.
Corporația e fascinantă iar eu, după 20 de ani de lucrat în mediul corporatist, pe la firme mai mici sau mai mari pot spune că mă simt aici ca peștele în apă. Am învățat să navighez prin acest hățiș, mi-am ascuțit spiritul critic și intuiția
Dacă ești un ins căruia îi place să observe, îți oferă spectacolul unic al unui mic stat: vezi lupte pentru putere, lingușeală, curaj, minciună, îndrăzneală, inovație, creativitate, agresivitate, invidie, gelozie, admirație, toate într-un singur loc. Spectacolul lumii.
Și da, fiecare corporație e diferită, fiecare are părțile ei bune și părțile ei rele, și o cultură proprie. Important e să fie mai multe părți bune decât rele. Deci, da, categoric există o cultură corporatistă care poate să coincidă sau nu cu ceea ce declară top management-ul. De regulă, nu.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: experiența în corporație
