Klaus Iohannis e cea mai mare păcăleală a ultimilor zece ani de viață publică românească. Plin de complexe monarhice și frustrări provinciale, Președintele nostru etern relaxat a inaugurat ruptura de popor ca mod de lucru al șefului Statului în relația cu supușii.
Sub ochii familiei prezidențiale formată din dascăli sibieni, școala românească s-a prăbușit la toate testele Pisa. Mediul de afaceri a fost abandonat. Datoria guvernamentală a crescut. Bugetul serviciilor secrete a fost îmbunătățit, spre satisfacția unei junte de generali intriganți și incompetenți.
Politician oportunist, interesat de viitoare funcții la Bruxelles, dar și un bărbat limitat cognitiv și slab instruit, Klaus Iohannis a forțat ruptura PNL de orice ethos conservator, patriotic, liberal-clasic sau creștin democrat. Ce a promovat, în schimb? Figuri corupte (precum Alina Gorghiu) sau yesmeni obedienți și agresivi (de talia lui Florin Cîțu).
Îți recomandăm:
Deutsche Welle: Klaus Iohannis, Germania, Premiul Carol și misterul românesc
Iohannis a privit indiferent la deșertificarea demografică a României, apărând migrația ilegală a populațiilor extra-europene spre bătrânul continent. Iohannis a refuzat să fie patronul artelor, sponsorul literelor și prietenul culturii naționale.
Iohannis a refuzat dezbaterea electorală, meritocrația în diplomație și rolul constituțional de mediator între partide.
N-am să uit niciodată că tot Klaus Iohannis a girat demonizarea a milioane de români considerați „medievali”, „fanatici” sau „fundamentaliști” doar pentru că și-au exprimat susținerea în favoarea familiei naturale, a inocenței copilăriei și a valorilor pro-vita. Cu agricultorii nu s-a văzut niciodată, pe fermieri nu-i cunoaște deloc iar cu bisericile n-a avut decât interacțiuni protocolare.
Îți recomandăm:
Nu statul a eșuat, Alesule! Tu ai eșuat! Ești eșecul nostru! Alesule!
Ce a făcut, de fapt, Președintele Iohannis vreme de șapte ani? A jucat golf, privind cu dispreț spre talpa țării. Când spitalele au ars, el ridicat neputincios din umeri. Când lideri serioși din PNL l-au sancționat (mă gândesc la Ilie Bolojan), el s-a înconjurat de cațavenci, politruci și hăbăuci.
Visul lui Iohannis e plăsmuit de-o ureche surdă așezată pe-o pernă de gâscă într-un somn dulce trăit la Palatul Cotroceni.
Omul nu caută excelența academică, ideile inovatoare, vârfurile profesionale. Ce-l mulțumește e doar monologul repetitiv, confortul gastronomic și postura comodă.
La capitolul „reușite” a bifat doar concedii prelungite în Miami, sesiuni de shopping prin Germania și Italia, titluri fade, premii și onoruri nemeritate, un stil hedonist de viață doar pe covor roșu și-n limuzine de lux.
Klaus Iohannis? Un Președinte eșuat al unui Stat eșuat.
