În mina de aur de la Roșia Montană sunt estimate rezerve de aur de circa 300 de tone și de argint de peste 1600 de tone de argint.
Proiectul a început prin 1983, discuțiile fiind demarate de Ceaușescu cu tatăl lui Stephen Roman. Roman junior a fost cel care a primit licențele de exploatare a aurului din zonă la începutul anilor ’90, cu un ajutor vital din partea lui Frank Timiș.
Proiectul a căpătat formă juridică în 1996-1997. În acei ani a fost creată și listată firma care va deveni în anul 2000 RMGC (Roșia Montană Gold Corporation), firma de proiect și SPV-ul care va gestiona proiectul și va mobiliza capitalul necesar.
Privatizarea (concesiunea) acestor resurse de aur s-a făcut, așadar, la începutul anilor ’90, semnarea efectivă a concesiunii cu nr. 47/1999 s-a făcut în timpul guvernării Radu Vasile.
Trebuie spus că această concesiune s-a făcut în condițiile de mediu de acum 20 de ani. În ultima perioadă și mai ales prin intrarea noastră în Uniunea Europeană, s-au schimbat radical. Deși a devenit PROPRIETARĂ pe majoritatea terenului aurifer din zonă, compania RMGC nu poate exploata cu cianuri aurul pentru. Nu are avizul de mediu. În plus, un blocaj complet poate veni și prin declararea site-ului de la Roșia Montană zonă protejată UNESCO, demersul fiind însă ulterior concesiunii acordate de către statul român acestei companii.
Proiectul a fost unul eșuat de la bun început
Fiind un proiect de durată și cu impact social și de mediu enorm nu s-a ținut cont de toate schimbările ulterioare. Statul român este bun de plată în momentul de față. În loc să încaseze redevențe în aur și argint, statul român se pregătește să scoată din buzunar circa 6 miliarde de dolari, o consecință directă a bâjbâielilor politice din ultimii ani. Tot felul de ONG-uri cu interese care mai de care au blocat acest proiect. Discuția nu s-a purtat niciodată pe bune. Nu s-a avut în vedere costul renunțării din partea statului român la acest proiect. În loc să discutăm problemele și soluțiile de mediu, cele mai contestate aspecte, am spus nu de la bun început și am ieșit în stradă pe tot felul de manipulări.
Nu va fi confortabil pentru niciun prim-ministru să pună pixul pe suma de 6 miliarde de dolari (circa 600 de kilometri de autostradă). Bani aruncați pe fereastră. Devenind sit protejat UNESCO cum vor unii, aurul nu va mai putea fi scos niciodată de acolo. Și pentru ce? Câteva galerii romane care pot fi strămutate și refăcute într-o locație învecinată? Descărcate de orice vestigii arheologice. Nimic impresionant. Galerii care se mai regăsesc și în alte părți în zonă. Și pe care nu știu câți români s-au deplasat acolo să le viziteze.
Roșia Montană este o localitate aproape părăsită
Puținii proprietari rămași în zonă se chinuie să arate că nu a devenit un cătun fantomă. Nu spun că proiectul trebuie continuat în forma sa actuală. Dimpotrivă, trebuie actualizat cu rigorile de mediu ale prezentului. Și trebuie renegociat și continuat tot cu RMCG pentru a evita penalitatea de 6 miliarde de dolari pe care clar nu ne-o permitem. Nici azi și nici mulți ani de acum înainte.
Observ cu mare amărăciune că, atunci când vine vorba de resursele României, energiile puse în joc să nu se întâmple lucruri și pe aici sunt enorme. La fel a fost și cu gazele de șist și cu gazele de la Marea Neagră. Pe lângă faptul că suntem săraci, suntem și slabi și mergem după tot felul de fente. De aia am ajuns să ”păstrăm” aurul la ruși și să facem rezervație naturală deasupra celei mai importante mine de aur din Europa. Să ținem gazul în Marea Neagră și să importăm gaz de la ruși. Cei care protestează astăzi în stradă, protestează pentru a fi mai săraci cu 6 miliarde de dolari. Împărțind această sumă la populația României nu dă bine deloc.
Cred că ar trebui să schimbăm ceva. Altfel vom rămâne pe viață blestemați de ”blestemul resurselor”!
