Unul dintre joburile de care îmi amintesc cu imensă plăcere este prima meu job, cel de analist de acțiuni. Câștigam mai nimic față de ceea ce ar fi fost posibil să obțin într-o corporație de top, depindeam în continuare de ajutorul părinților, dar îmi realizam visul. Aveam încrederea echipei, ocazia de a îmi demonstra capabilitățile și oportunități pentru a le dezvolta. Munceam pe 1000 lei însă eram motivată și mulțumită.
Trec 3-4 ani, printre care și o perioadă macro nu tocmai fericită, însă am aparent norocul să obțin un job “bun”. Câștig acum de 5-6 ori mai mult, ore de lucru de vis și mediul este cât se poate de relaxat când vine vorba de termene și proiecte. Totul este atât de pasiv și relaxat încât pentru mine devine rapid un mediu frustrant.
Nu mă înțeleg prea mulți din cei ce se întâlnesc cu plângerile mele. Până la urmă tot analiză financiară fac; tot într-o instituție financiară lucrez. Sunt încurajată să mă bucur de șansa unui job stabil, fără presiuni și unde programul e program.
Ce nu se simte în afară însă este stresul trăit atunci când simți că munca ta nu contează (suficient). Atunci când îți alegi meseria din pasiune implicit te aștepți să creezi valoare în rolurile pe care le ocupi; scopul a ceea ce faci nu poate deveni strict monetar. În cazul de față, faptul că mi se cerea puțin însemna că nu îmi satisfac scopul pentru care alesesem această carieră. În plus, ce satisfacție să am dacă nu înțelegeam care este contribuția mea, a departamentului în schema mai mare a lucrurilor.
E drept la acel moment nu înțelegeam prea clar de ce nu pot pur și simplu să mă complac în această situație și să mă bucur de “șansa” unui job stabil. Știam doar că nu sunt fericită și că nu vreau să mă plafonez.
Am căutat să îmi continui drumul în altă direcție iar în timp am devenit tot mai preocupată de a înțelege comportamentul uman. Sună ciudat dar treptat preocuparea mea pentru înțelegerea cifrelor m-a împins să caut să înțeleg mai bine oamenii, relațiile și comportamentele umane.
Cifrele unei companii ne dau indicii importante însă de multe ori pentru a le înțelege cu adevărat trebuie să înțelegem oamenii din spatele lor. Un venit mic de exemplu nu înseamnă neapărat un produs slab ci poate fi simptomul a variate probleme.
Ca analist și manager de portofoliu am observat:
• Cum unele echipe cu oameni excelenți nu se dovedesc neapărat un succes în timp ce altele aparent “obișnuite” reușesc să surprindă;
• Evoluția unei noi “specii” de manageri care, cu o determinare molipsitoare, construiesc companii prin care își exprimă viziunea proprie;
• Profesioniști remarcabili care devin “victime” ale erorilor cognitive;
• Produse inovative și cu potențial imens care nu reușesc mai mult decât să creeze o oportunitate pentru concurenți;
• Companii care reușesc să câștige încrederea investitorilor chiar și atunci când cifrele nu sunt de partea lor;
• Decizii nefericite luate pe fond de stres/criză.
Toate acestea (și altele) m-au condus către aprofundarea modului în care relațiile, valorile, comunicarea, credințele, emoțiile, contextul etc ne influențează rezultatele și bunăstarea la nivel individual și colectiv. Astăzi caut să promovez această schimbare de paradigmă în special în sectorul financiar. Cred într-un viitor în care recunoaștem că emoțiile și comportamentele angajaților, clienților, investitorilor, managerilor oferă informații importante și chiar indicii în ceea ce privește direcția în care trebuie să acționăm. Conștientizarea acestora îmbunătățește deciziile pe care le luăm; ignorarea lor face ca ele să continue să lucreze fără ca noi să putem analiza efectul sau controla impactul.
Sectorul financiar a evoluat către modele și tehnologii sofisticate și totuși toate acestea sunt construite și optimizate de oameni și pentru oameni. A nega ceea ne face oameni nu ne va permite progresul. Acceptarea în schimb ne deschide noi perspective. Există de exemplu studii care arată că aplicații de inteligență artificială pot “împrumuta” erorile cognitive ale celor care le construiesc.
În plus, deși digitalizarea va oferi soluții din ce în ce mai multe pentru nevoile clienților este vital ca dezvoltarea acestora să se facă responsabil pentru a nu accentua dezechilibre și comportamente precum supra-îndatorarea.
Liderii din sectorul financiar este bine să aibă conștiința faptului că accentul trebuie pus pe soluții win-win; nevoile reale ale clienților trebuie servite iar comportamentele financiare nesustenabile alimentate de factori emoționali sau lipsa educației financiare trebuie descurajate chiar dacă înseamnă o creștere mai lentă sau mai anevoioasă. Doar prin asumarea acestei responsabilități putem vorbi de menținerea încredere în instituții financiare. În prezent mulți apelează la servicii financiare pentru că “trebuie” si astfel de servicii sunt de multe ori percepute ca fiind de tipul “commodity” (există prea puțină diferențiere în percepția clientului). Exemplu ilustrativ, “am nevoie de un credit” așa că cer oferte de la mai multe bănci și alegerea depinde de cost. Pe viitor astfel de servicii vor vedea tot mai multă digitalizare și competiție; diferențierea este în schimb cea care aduce loializarea și retenția clienților iar asta va depinde din ce în ce mai mult de relația creată cu aceștia și de încrederea pe care o au în organizația respectivă.
În concluzie, mă aștept la o diferențiere între organizațiile financiare motivate strict de câștiguri proprii și cele care înțeleg că au un rol mult mai important în societate. Ambele vor continua să existe însă va fi evident faptul că se diferențiază prin public, rata de retenție a clienților, gradul de angajare a echipei, creativitate, modul în care abordează crizele, rezistența la schimbare, comunicarea cu clienții etc. Treptat o parte în creștere a publicului dar și a profesioniștilor va devine mai atentă și mai reticentă în la a sprijini “modelul tradițional”. Așa cum investițiile ESG au fost îmbrățișate ca răspuns la schimbările de valori ale investitorilor, la fel va fi necesar să se recunoască că oamenii sunt tot mai atenți la preocuparea companiilor față de bunăstarea angajaților, furnizorilor/partenerilor sau clienților.
