Poporul român nu poate trăi fără inamici. Fără de cusur între popoarele lumii, poporul român ar fi perfect dacă acești perfizi dușmani nu l-ar pândi din umbră și n-ar strica fabricile, moravurile și acum cascadele.
Dușmanii noștri sunt de două feluri: dușmanii din exterior, de care ne ferim îmbrăcând ie (doamnele) și cojoc mițos de oaie (domnii) și încercând să rămânem departe de tot ceea ce străinătatea încearcă să ne ofere ca sa ne corupă.
E vorba aici de cârti care nu sunt despre Viața Sf. Andrei, dar si de pasta de dinți cu altă aromă decât mujdeiul, precum și muzica îndrăcita (nu mă puneți să descriu genul), excluzând totuși manelele. Cu aceste tentații nu putem lupta decât închizând granițele, după ce în prealabil am zvârlit toți străinii afară. Ideal, fără portofele, caci banii lor sunt totuși necesari.
Cu dușmanii din interior e altă poveste. Ei trebuie aduși înapoi la iubirea de popor, reeducați și reintegrați în valorile noastre neaoșe. Tot dușmanii din interior trebuie puși să se lepede de Lucian Boia și să-și decoreze casa cu icoane cu Daniel Roxin sau, la alegere, orice personaj cu barbă care seamănă a călugăr dac. Tot ei se pot reabilita prin mâzgălirea tuturor spațiilor publice libere cu formule gen “România e România”, sau “Eroii nu murim niciodată!”.
Îți recomandăm:
Dacă nimic din toate astea nu merge, poporul roman trebuie să-și găsească o mână de fier. Una care să ia dușmanii acestei țări și să-i trimită în localități îndepărtate și fără net, unde nu mai pot semna petiții online pentru alăptarea în public sau construirea de piste de biciclete peste ruinele vechilor berarii înființate de Burebista după tăierea viilor.
Pana atunci, dușmanii rămân totuși utili pentru patrioții adevărați.
Și asta pentru că, în lipsa oricăror realizări în viață (carieră, descoperiri științifice, acte de caritate sau măcar niște studii ca lumea), patrioții noștri adevărrrrați nu au altă sursă de notorietate sau scop în viată decât lupta cu inamicii poporului român.
De fapt, vorbind serios, relația lor e o simbioza atât de bună, încât patriotismul cere neapărat ca dușmanii, când nu există, să fie inventați.
Fără ei, marii noștri naționaliști ar fi niște inși fără scop, care umbla teleleu între două weekenduri cu meciuri.
Așa, sunt acolo unde patria o cere, ridicând pietre și găsind sub ele încă un inamic.
Maine îi veți găsi la Cascada Bigăr.
Tre’ să fie vreo urma de neomarxist, ungur sau necredincios pe-acolo! Căutați bine, cu scafandri!
