Suntem la mai bine de un an distanță de începutul pandemiei provocate de SARS Cov2, fenomen global care ne-a influențat puternic viețile în tot acest răstimp.
Pandemia de Covid-19 este fără dubiu una din cele mai mari crize din ultimele decade, criză care, alături de probleme, naște și oportunități. Dincolo de efectul său devastator din punct de vedere uman și medical, de costul social imens, de afacerile afectate sau închise, de polarizarea multor societăți, pandemia are și efecte benefice, atât la nivel individual cât și la nivel instituțional.
Dacă restricțiile de circulație, nuanțate în anumite momente de perioade de carantină sau închideri ale unor localități, ne-au adus în prim plan tele-munca, au redus călătoriile în interes de afaceri și ne-au obișnuit cu video-conferințele, ele mai au un efect, la nivel personal, puternic potențat în această perioadă: economisirea și mai cu seamă economisirea pasivă.
Bun. Pare o veste bună, cel puțin la prima strigare. La nivel agregat, economisirea a crescut în pandemie și este firesc. Am stat mai mult în case, am restrâns consumul la doar câteva categorii esențiale: alimente, servicii online și sporadic ne-am găsit de lucru prin casă, cu mici renovări sau redecorări. Pe de altă parte, ne-au scăzut foarte mult cheltuielile legate de transportul la locul de muncă, mâncarea preparată acasă a fost mai ieftină, vacanțele au fost cvasi-inexistente și, foarte important, am fost mai economi, ca răspuns la incertitudinea adusă cu sine de criză. Evident, nu toți am fost atât de norocoși, dar, la nivel agregat economisirea a crescut.
De exemplu, la nivel european (zona Euro), dacă rata de economisire a populației înainte de pandemie fluctua ușor în banda de variație 10-15%, la finalul trimestrului 2 din 2020 se apropiase de 25%, urmând apoi, pe măsură ce restricțiile au fost gradual reduse, să scadă spre 17%. Tot peste media anilor anteriori. Deși rata națională de economisire include, pe lângă economiile populației, și economisirea instituțională, respectiv publică, am considerat de relevanță pentru acest articol prima categorie, economisirea populației.
Rata de economisire brută a gospodăriilor (rata de economisire a gospodăriilor) este definită ca: suma economisită brută împărțită la venitul disponibil brut. Economisirea brută este partea din venitul disponibil brut care nu este cheltuită ca cheltuială de consum final.
De acest fenomen al creșterii ratei de economisire nici România nu a fost străină. Adaptarea rapidă la tele-muncă, restricțiile impuse de autorități și un comportament precaut în relația cu banii, au condus la creșterea ratei de economisire și în țara noastră.
Conform datelor publicate de INS și prelucrate de cursdeguvernare.ro, și România a înregistrat în 2020 o creștere agregată a ratei economisirii până la un maxim de 18% în trimestrul 2 (sub media zonei Euro de aproximativ 25%), dar peste media anilor anteriori (ex. în aceeași perioadă a lui 2019, rata medie era ușor sub 15%). În trimestrul 3 din 2020, rata economisirii s-a mai temperat, coborând la 16,2% (ceva mai aproape de rata similară din zona Euro de 17,3%).
Prima concluzie pe care o extragem este că am fost cu toții martorii declanșării unui fenomen numit în teoria economică Paradoxul Economisirii, fenomen popularizat de către unul din părinții economiei, John Maynard Keynes.
Cum funcționează acest fenomen: pe măsură ce populația economisește mai mult și consumul agregat scade, implicit scade și cererea agregată de bunuri și servicii și, ca efect, avem scădere economică, care, la rându-i generează pierderi de locuri de muncă, scăderi salariale și în final reducerea economisirii. Deși anul trecut alimentele și produsele medicale au fost la mare cerere, ele sunt doar o componentă a PIB și cifrele de final de an privind evoluția PIB nu fac decât să confirme scăderile economice provocate de celelalte componente mult mai senzitive la restricțiile de circulație.
A doua concluzie este că, în context European, România a manifestat o simetrie față de blocul Euro, cel mai probabil, precauția fiind influențată și de lecțiile crizei financiare din 2008-2009. Este totuși de evidențiat un diferențial al amplitudinii ratei de economisire: dacă europenii au dus economisirea până spre 25%, în România nu am trecut de 18%.
O altă concluzie este aceea că banii economisiți, deși dobânzile bancare au continuat să scadă, au luat preponderent calea depozitelor bancare. Conform datelor BNR, volumul depozitelor în 2020 a crescut cu 15,4% față de 2019, față de o “normă” de 11-12% a anilor precedenți, depășind pragul de 250 Mld. RON (256,7 Mld. RON la finalul lui 2020).
Dezvoltând puțin pe linia implicațiilor macroeconomice, acest surplus de economisire, aduce în lumină corelațiile care se pot face între economisirea domestică și competitivitatea unui stat. Este evident încă de la prima strigare că un stat care își finanțează dezvoltarea bazat pe resurse interne fructifică un avantaj major de stabilitate și cost ajustat la risc mai mic decât cel al finanțării din surse externe. Probabil, de aceea și eforturile Ministerului de Finanțe de a se împrumuta de la populație prin emisiuni populare de titluri de stat.
De ce stabilitate și de ce cost mai mic? Pentru că orice forma de capital care ne trece pragul este mai agresivă și implicit mai dinamică. De asemenea, ca să atragi capital extern este mai costisitor și mai riscant: trebuie să “convingi” investitorii să vină și asta presupune un cost mai mare, inclusiv prin prisma faptului că împrumuturile în valută străină presupun risc valutar. Risc valutar pe care, sigur, îl poți asigura prin “hedging” natural (mai greu când ai deficit de balanță comercială) sau financiar (prin instrumente financiare derivate) – adică cost.
Este o oportunitate pe care, ca economie emergentă, trebuie să o vezi și să o fructifici. Au făcut-o alții înaintea noastră, de ce nu am face-o și noi? Germania s-a ridicat din cenușa celui de-al Doilea Război Mondial prin finanțare domestică (sigur, și cu sacrificii umanitare enorme) iar “tigrii asiatici” tot cu asta s-au hrănit până să se facă mari.
Aghion, Comin, Howitt, Tecu (2009) în studiul “When Does Domestic Saving Matter for Economic Growth?” concluzionează, în urma unei regresii pe 118 state, o corelație puternic pozitivă între economisirea domestică și creșterea economică ulterioară, în special pentru țările în curs de dezvoltare.
Așadar, faptul că avem un surplus de bani economisiți poate fi o sabie cu 2 tăișuri: avem „material” pentru finanțare domestică pe de-o parte, dar și cerere mai puțină pentru bunuri și servicii pe de alta. Cel mai probabil, pe măsura atingerii imunității de turmă și eliminării restricțiilor, consumul va accelera.
Pentru că am tot tras concluzii de-a lungul acestui articol, la final, câteva îndemnuri la acțiune: la nivel personal, merită investit în educația financiară pentru a putea diversifica variantele de economisire și spre piața de capital, la nivel instituțional – privat este un moment bun de atras finanțare din surse domestice iar la nivel guvernamental de creat cadrul propice pentru a pune acești bani economisiți cât mai profitabil „la treabă”.
