În ultimul an, a curs multă cerneală și s-a discutat despre sistemul sanitar românesc din toate punctele de vedere. Am decis să scriu acest articol pentru a arăta că se poate si altfel, chiar dacă nouă românilor ne place să ne comparăm cu alte țări doar la capitolele la care ne considerăm performanți.
Prin intermediul acestui articol voi prezenta impresiile mele personale, în calitate de pacient, beneficiar activ al sistemului de sănătate englez. Fără să dau prea multe detalii, spun doar că am beneficiat, în ultimii 4 ani, de multe analize și teste efectuate, două intervenții (una chirurgicală și una cu laser), o naștere si multe vizite cu cei doi copii. Și absolut toate acestea au fost gratuite, la o calitate excepțională, atât în ceea ce privește actului medical, cât și al condițiilor din spitale.
Mai jos voi reda pe câteva puncte de ce este posibil și de ce la alții se poate mult mai bine.
Regulile sunt reguli și se respectă
La o primă lectură poate aceasta sintagmă va părea hilară însă vă asigur ca nu este deloc așa. Absolut toată lumea respectă regulile, fără excepție. Începând de la cadrele medicale, ce își iau protocoalele în serios (protocoale actualizate periodic sau ori de câte ori este nevoie), până la pacienți. Chiar și în spital, în 90% din cazuri ești obligat să ai programare, să îți aștepți rândul, să tratezi cu seriozitate și respect atât cadrele medicale, cât și pe ceilalți pacienți din sala de așteptare. La multe dintre secții nici nu există recepție, ci doar un aparat informatic unde introduci datele și confirmi că ai ajuns la programare, pentru ca apoi să fii chemat de către o asistentă.
Programarea la spitale este efectuată de către medicul de familie sau de cei de la 111, serviciu pentru urgențe ușoare. Sunt foarte rare cazurile când mergi direct la spital și te primesc, pentru că marea majoritate a procedurilor sunt efectuate de către medicul de familie. Respectul pacienților pentru personalul medical este sfânt. Chiar îmi fotografiasem un tablou cu aceste reguli, care sunt foarte stricte. În caz contrar, ei pot refuza actul medical (evident, dacă situația nu este extrem de gravă) și pot chema poliția. Eu în 4 ani nu am auzit niciodată ridicându-se tonul de nici una dintre părți.
Medicii sunt empatici
Ca o continuare, cadrele medicale nu sunt aglomerate. Așadar, aceștia nu sunt surmenați, sunt lăsați să își facă meseria cum știu mai bine, fără păreri contrare, obținute de la prieteni sau de pe rețelele de socializare.
Mai mult, aceștia au timpul necesar să analizeze problema în profunzime, fără grabă și își permit (sunt cumva obligați) să fie empatici. Stresul și oboseala se regăsesc din plin și la ei, în mod cert, însă nu există o presiune. Din tot ce am văzut, în Anglia doctorii au o atitudine relaxată, au timp suficient să asculte pacientul, iar acesta din urmă chiar se simte susținut. Procedural, în funcție de problema fiecăruia, pacienții sunt preluați de asistente medicale, și abia apoi, dacă problematica depășește competențele, sunt chemați doctorii.
Dotări de calitate și curățenia
Cele două spitale pe care le-am tot frecventat nu sunt noi, însă dotările pe care acestea le au sunt la standarde înalte. Aici vorbesc atât la nivel de aparatură, cât și consumabile. De exemplu, atunci când am efectuat analize de sânge, aveau un fel de căruț de 1mp cu multe sertare, puse pe categorii, foarte bine organizate, de la seringi și fașe, până la comprese.
Curățenia este cea bună metodă de decontaminare care poate fi utilizată în unitățile sanitare, așadar aceasta este o prioritate pentru ei. Din momentul în care intri într-o secție, trecând prin sala de așteptare și până în cabinetul doctorului sau până la sala de operație, totul este impecabil. Nu ai nici cea mai mică senzație că ai putea să te infectezi cu baterii intra-spitalicești.
Sistemul medical este gratuit
Așa cum am menționat la început, toate analizele, intervențiile, medicamentele au fost gratuite, atât pentru mine ca adult, cât și pentru cei doi copii. Mai mult, pe perioada sarcinii, până la împlinirea vârstei de un an a copilului, toate medicamentele, de orice natură, au fost gratuite și toate vizitele la stomatolog (vizitele sunt de două ori pe an si costă în medie 20£).
Si nu, nu se dă nicio ”atenție” nimănui, nici portarului, nici asistentei, nici doctorului. Aici nu există în mentalul colectiv acest tip de recompensă. Cadrele medicale își fac treaba cât pot de bine, iar tu ca pacient îl respecți. Poți să-i urmezi sfaturile sau nu, este absolut decizia ta, iar ei te întreabă de fiecare dată dacă ești de acord cu procedurile respective.
Digitalizarea salvează timp și nu numai
Într-adevăr sistemul este digitalizat și este de un real ajutor. Astfel, există un istoric online al pacientului cu absolut toate interacțiunile acestuia cu sistemul medical, iar pacientul este recunoscut după numărul de asigurare. Sunt notate toate informațiile privind vizitele, concluziile acestora, tratamentul primit, numele doctorilor sau alte sugestii și recomandări primite. Istoricul pacientului ajută doctorii să aibă o privire de ansamblu a pacientului, acesta din urmă nu e nevoit să umble cu sacoșa de documente medicale după el. Mai mult, rețetele cu medicamente sunt transmise online către farmacie, iar pacientul doar se duce să ridice medicamentele. Am primit de două ori recomandări de medicamente scrise pe o hârtie simplă, dar asta pentru că acestea se găseau în supermarketuri, nu neapărat în farmacie.
Prevenția nu prea există
Ca bilă neagră din partea mea și repet, este strict părerea mea, sistemul medical din Anglia nu pune accentul sau nu are ca prioritate prevenția. Da, într-adevăr totul este gratuit, însă analizele sau intervențiile sunt efectuate doar dacă trebuie și medicul consideră că reprezintă o urgență. Răceala este tratată cu paracetamol (există și glume pe acest subiect), nu se efectuează analize medicale pentru a vedea dacă starea posibilului pacient este bună, ci doar dacă doctorul consideră că este nevoie sau atunci când nu se simte bine. Îmi amintesc că am întrebat doctorul de familie dacă e posibil să îi fac analize de sânge copilului care împlinise un an (plecată cu această idee din România) și a fost mai mult decât consternat de solicitarea mea. Însă am primit antibiotic sau alte medicamente, tot gratuite, atunci când a fost nevoie.
Ca o concluzie personală a celor 4 ani de când locuiesc în Marea Britanie, sistemul sanitar este unul foarte bun, pune accentul pe pacient, pe empatia față de acesta, pe reguli stricte și respectate întocmai, fără excepții, atât de către cadrele medicale, cât și de pacienți. Poate într-un viitor mai apropiat ne vom schimba și noi atitudinea, vom aprecia anii de medicină, ne vom trata cu respect unii pe ceilalți și vom ști să deosebim părerile personale de cele științifice.
