Ei bine, da, sunt o susținătoare a multinaționalelor și deși nu am lucrat foarte mult în ele, am activat suficient în mediul privat în România încât să apreciez foarte mult felul de organizare al al acestora. Voi explica de ce.
În primul rând, poziția de CEO sau de manager de departament se face prin “head-hunting”, promovare internă pe baza capacităților deja recunoscute în cadrul companiei sau prin recomandări, dar aceste recomandări sunt verificate dacă se potrivesc cu fișa postului sau nu. Există pile și relatii și în multinaționale dar cred că este foarte redus procentajul. Totuși, dacă stăm să ne gândim, România a aplicat tehnica de “head-hunting” când l-a ales Rege pe Carol I, Prințul Karl of Hohenzollern-Sigmaringen al Germaniei și asta în 1866. De ce oare a fost ales el să fie primul nostru Rege? Pentru că era important să ne aliniem și să intrăm și noi în Europa, să fim printre rudele regilor europeni, dacă voiam să avem ajutor împotriva altor țări mai puternice cu care eram în conflict. Pentru că așa se făceau atunci jocurile politice internaționale, prin căsătorii sau prin crearea unui nou stat pentru un nou Rege.
Oamenii dintre care a fost ales Carol I erau toți crescuți având aceleași idei și principii. Educația lor selectă îi făcea să fie apți pentru roluri de conducere, militare , prin care să iși arate valoarea și să își iubească țara adoptive, pentru că aceasta i-a dat puterea și șansa de a ajunge într-o poziție atât de importantă și va asigura aceste beneficii copiilor și generațiilor viitoare.
La fel sunt și managerii din companiile multinaționale, au salarii bune, bonusuri, nu vor să își lase postul din mână pentru că știu cât valorează dar și pentru că apreciază că au ajuns acolo datorită acelei companii. Cred că asta avem nevoie la nivel de conducere în România, de astfel de conducători, care să aprecieze țara noastră că le-a dat oportunitatea de a ajunge pe acele poziții și să facă tot posibilul să performeze, pentru a nu-și pierde jobul.
Departamentele de Resursele Umane, într-o companie multinațională, privesc de multe ori nu doar local. Există testări la angajare care să arate calitatea umana, unele sunt de personalitate, unele sunt de etică și integritate și sunt și testări pentru jobul propriu-zis, dar ele vor fi mereu pe plan secundar, pentru că oricine poate învăța caracteristicile unui post, dar personalitatea este foarte importantă. Este normal ca o companie să își dorească angajați cu o etică ireproșabilă, care să se concentreze pe bunăstarea companiei, de aceea se fac cursuri de perfecționare constantă, unele legate de etică sau de comunicare.
Dar in aparatul alambicat al statului nu există cursuri de etică, oare de ce România nu vrea ca senatorii, deputații, guvernanții ei sa fie etici? Vă puteți gândi că de la niște cursuri banale de etică (evident, forme practice, nu teorie, cum sunt în acest moment puținele cursuri de perfecționare care se fac în România) cât ar putea schimba încrederea și aprecierea pe care poporul român ar avea-o pentru profesori, medici, angajați la stat?
Mi-aș dori ca în România să existe un website unde să găsim toate joburile la stat sau la companiile în care statul român este implicat. Să poată aplica oricine acolo, să fie transparență totală legată de cum se aplică și cum se câștigă posturile publice. Fișele de post clare, nomenclatura CAEN clară, ierarhia în aparatul de stat. Concurs, fără dosar cu șină, fără birocrație peste birocrație. Totul simplificat și clarificat. S-ar pune altfel problema atunci, altfel ar avea oamenii încredere în sistemul bugetar. Ei bine, vă zic că există așa ceva în alte țări, în Marea Britanie un angajat în sistemul bugetar se numește slujitor al statului și se fac interviuri în mai multe etape, dar prima este aplicarea candidaturii pe website-ul lor. Știți că au acolo și exemple de testări de etică? Pentru că acesta este un alt pas foarte important, îți place să îți bârfești colegii? Ei pot descoperi asta prin aceste testări.
Un alt departament foarte important în orice multinațională este echipa de vânzări sau/și echipa de customer service. Toate companiile pun la loc de cinste aceste departamente pentru că reprezintă imaginea companiei în mod direct în fața clienților. Un departament foarte important într-o multinațională este cel financiar.
Departamentul financiar-contabil al României pare un bătrân obosit , care a depășit de mult vârsta de pensionare, dar nu vrea să dea drumul funcției deloc. Dacă stăm să ne gândim bine am depășit cu adevărat de puțin timp momentul când depuneam declarațiile și alte hârtii la ANAF pe dischetă, dar este necesar ca această instituție să fie digitalizată, pentru simplificarea interacțiunii dintre cetățean și stat. Ei bine, multinaționalele sunt bune la asta. Se desfășoară procese de cost control, toate documentele sunt arhivate și încărcate în sistem, nu plimbi fiecare hârtie de la un etaj la altul.
Vă gândiți cum ar fi ca în fiecare an să primim de la statul român o scrisoare prin care să fim informați unde s-au dus banii pe care noi , contribuabilii, i-am plătit statului? În Marea Britanie, există o astfel de scrisoare. Scrie câți bani s-au dus la fondul de pensii, la sănătate, dar scrie și cât s-au dus pentru cercetare și inovație, pentru serviciile sociale. Eu cred că oamenii s-ar simți bine să afle pe ce s-au cheltuit banii lor, nu să vadă doar certurile politicienilor la TV, prin care s-au realizat 0 km de autostradă pe parcursul unui an.
Sunt doar câteva exemple pe care mi-a plăcut să le aduc în atenția dumneavoastră, totuși dacă ar fi după fiecare în parte, de la ce departament ați începe schimbările? Putem lua ce e mai bun din exemplele multinaționalelor sau altor țări, dar lucrurile trebuie aplicate gândindu-ne în primul rând ce schimbări ni s-ar potrivi nouă, ce schimbări putem aduce fiecare individual și ce schimbări ni s-ar potrivi nouă ca țară. Planuri pe termen scurt , mediu si lung realizabile, altfel dacă nu suntem pregătiți sau planul nu se potrivește, resursa cea mai afectată va fi tot populația. Și, la fel ca în cazul multinaționalelor, care au alergat după profituri mari și nu au ținut cont de piață, calitate, angajați și au ajuns să înregistreze scăderi ale acțiunilor pe burse, pentru că nu au știut să se reinventeze la momentul oportun, la fel și o tara poate suferi mari pierderi economice, sociale sau chiar de imagine dacă nu ia măsurile potrivite. Să sperăm că vom învăța din greșelile trecutului.
