Dacă întrebi zece oameni ce înțeleg ei prin manager, cu siguranță vei primi zece răspunsuri. Poate nu foarte diferite, dar cu nuanțe diferite. Ceea ce este cert și probabil toți îți vor spune că un manager este, înainte de toate, un om. Și că nu trebuie să uite asta indiferent de parcursul carierei sale.
Perfect de acord. Schimbarea negativă este sesizată nu doar la manageri, ci la majoritatea celor care sunt promovați, atât în cadrul companiilor, dar și în viață, atunci când dintr-o dată încep să aibă mai mulți bani, o altă poziție socială, un alt statut, alte responsabilități, alte cerințe și standarde.
Cu se se schimbă, practic, lucrurile?
Nu mai vedem lumea cu aceiași ochi. Posibil. Dar nu plauzibil. Până la urmă calitatea umană nu se reflectă în bunurile pe care le dobândim sau în suma pe care o avem în cont. Mi-e greu să cred că nu ne mai plac aceleași lucruri sau că ne vom despărți de oameni buni pentru că nu mai corespund standardelor noastre prea ridicate. Da, ne luăm o mașină mai bună, o casă mai mare, haine de o altă calitate, plecăm în vacanțe exotice. Poate. Sau poate nu. Nu sunt reguli general valabile, pentru că nu toți gândim la fel și nu toți ne dorim aceleași lucruri. Evident, toți oamenii speră și își doresc un trai mai bun. Câți dintre aceștia ajung să-l aibă? Câți dintre aceștia fac ceva concret pentru a-l avea? Foarte puțini. De ce procentajul este atât de mic?
Am ajuns să cred cu adevărat că puterea trebuie să ajungă la cei care știu să o gestioneze. La fel și banii. Când ajungi să crești ierarhic se presupune că le primești pe amândouă la pachet. Și dacă-ți lipsesc abilitățile de a le gestiona corespunzător, atunci e clar că lucrurile pot degenera.
De aici și dorința mea de a aduce, pe cât posibil, picioarele mai pe pământ.
Ideal ar fi, ca atunci când ajungi, să spunem, manager, să eviți să faci anumite lucruri. Atât pentru tine, ca om, ca imagine personală, cât și pentru ceilalți.
Să nu uiți niciodată de unde ai plecat. Că ai plecat de la Dâlga, de la țară, că ai avut posibilitatea să studiezi în altă țară, că ai început, ca majoritatea dintre noi, de la un job mic, lingând hârtii. Să nu-ți uiți originile, valorile, cei șapte ani de acasă, motivația internă, educația primită de la părinți, bunici, societate.
Să nu eziți în a cere lămuriri suplimentare referitor la ce ai de făcut. De cele mai multe ori presupunerile conduc la prejudicii serioase, iar un business nu se conduce pe baza acestora, și nici instinctual.
Să nu-ți pierzi bunul simț (asta dacă l-ai avut). Este esențial în dezvoltarea imaginii de viitor.
Să nu uiți să fii integru, cinstit, corect, să nu minți. Opusele îți pot aduce câștiguri pe termen scurt, în detrimentul viitorului. Minciuna are picioare foarte scurte, se va afla, cu siguranță, la un moment dat.
Să nu cumva să omiți să-ți cunoști atât prietenii, cât și adversarii. Ai de învățat de la ambele tabere și e bine să fii precaut. Nu toată lumea te iubește, rolul tău nu este acesta, dar nici nu te urăște toată lumea. Unii te vor admira pentru pasul făcut, alții te vor invidia, alții vor rămâne indiferenți.
Să nu uiți că și pereții au ochi și urechi. Cel puțin la început atenția va fi asupra ta. Ai mare grijă să ai o atitudine coerentă, ireproșabilă, ai grijă ce spui și cum te porți. Asta dacă te interesează o carieră în compania respectivă și dezvoltarea unui brand personal.
Să nu te oprești din a învăța. Dacă ai ajuns acolo înseamnă că ai meritat (nu discutăm excepțiile aici). Și dacă vrei să continui pe o pantă ascendentă, atunci învățarea face parte din proces. Și e o dovadă de responsabilitate, deschidere și inteligență.
Să nu te gândești doar la tine. Chiar dacă nu ai o echipă în subordine, dar dacă ai, cu atât mai mult, nu e indicat să-ți pui interesele personale înaintea celor de business. Da, sunt importante, e necesar să le urmărești, dar în poziția în care ești nu sunt ele pe primul loc.
Să nu devii arogant, nesuferit, îngâmfat. Dacă ești un om cu coloană vertebrală, pragmatic, deschis, cu siguranță nu te vei transforma într-un manager urât de toată lumea.
Să nu faci discriminări. Un manager care face ceea ce spune, care tratează corect oamenii, este un manager respectat și de încredere. Fiecare dintre noi avem persoane care ne plac mai mult. E firesc, suntem oameni. Asta nu presupune ca acelora să le acordăm mai multe șanse în detrimentul celor care, poate, merită mai mult.
Să nu încetezi a fi un exemplu pozitiv pentru ceilalți, din toate punctele de vedere. E foarte simplu să nu mai ai acest obiectiv pe lista de priorități, dar este vital pentru tine, ca om, și pentru ceilalți, care poate te cunosc de dinainte și sesizează orice schimbare.
Să nu-ți uiți optimismul, zâmbetul, cuvintele frumoase acasă. O persoană mereu pozitivă va fi întotdeauna mult mai rapid asimilată și apreciată, ca să nu mai vorbim că va influența și atmosfera de lucru într-un mod plăcut.
Să nu crezi că din eșecuri nu se învață. Și încă cum. Un feedback negativ, o licitație nereușită, un contract neîncheiat, un om concediat, toate pot fi percepute ca eșecuri. Ele sunt experiențe de viață prin care e necesar să trecem cu capul sus, cu curaj, cu tărie de caracter și cu dorința de a face lucrurile mai bine data viitoare.
Să nu începi să abuzezi de poziția pe care o ai pentru a cere favoruri sau pentru a-ți exploata oamenii cu care lucrezi. Poate-ți va merge o perioadă până când cineva curajos va pune punctul pe „i” și ori se va duce la superiorul tău direct, ori la CEO, ori chiar la compania mamă, dacă nu e o companie românească. Sau chiar la autorități sau avocat, dacă lucrurile nu se rezolvă altfel. Și uite așa imaginea ta în piață va avea mult de suferit. E un risc pe care chiar nu merită să ți-l asumi….
Să nu dai vina pe alții pentru greșelile tale. Ești un om responsabil, atunci recunoaște când ai greșit. Mai mult, cere-ți scuze și încearcă să repari, dacă se mai poate.
Să nu întârzii la întâlniri, să nu-ți uiți prietenii vechi – să ieși cu ei de câte ori poți, să nu refuzi invitații la evenimente ca participant sau ca speaker.
Să nu-ți faci de râs angajații în întâlniri, să nu te contrazici atunci când știi că nu ai dreptate, să nu uiți că orice ușă închisă poate fi o fereastră deschisă.
Să nu lenevești, să nu te faci de râs, să nu te îmbeți la petreceri cu colegii, să nu scuipi, să nu înjuri, să ai grijă la ținută – să fie mereu impecabilă, ciorapii să nu fie rupți, machiajul să fie natural și discret, parfumul la fel, să nu țipi, să nu reacționezi la nervi.
Da, acum ai o poziție, prin tot ce faci și tot ce spui e necesar să arăți că ai meritat să ajungi acolo, dar, și mai mult, că meriți să rămâi acolo sau să crești mai departe. Responsabilități mari, obiective pe măsură. Ești sau nu capabil să le ții pe umerii tăi? Răspunsul este doar la tine.
