Așteaptă companiile industriale noi masuri fiscale și legislative pentru ușurarea poverii? Se recalibrează, își caută direcția sau își așteaptă sfârșitul?
În context actual, concluzia ar fi ca pandemia a generat o efervescență în rândul managerilor și la presiunea ei companiile au început să-și adapteze strategiile la contextul general al mediului de afaceri și să ia masuri pentru asigurarea continuității prin reorientare, redimensionare sau reproiectare totală sau parțială a activității.
Șansele reale de ieșire din actuala criză depind de starea actuala a fiecărei companii și de cât de repede își vor lua masurile de recalibrare prin restructurare.
Recalibrarea va face diferența intre perseverenta cu care faci același lucru sperând la un rezultat diferit și perseverenta care consta în căutarea abordărilor pana la găsirea celei mai potrivite pentru atingerea obiectivului.
Astăzi traversăm o criza de încredere și experimentăm schimbări fără precedent care ne afectează fiecare domeniu dar cu intensități diferite. Avem parte de multe schimbări în momente diferite și într-un ritm nemaiîntâlnit iar modelele cunoscute ca liniare, predictibile, unidimensionale, nemaifiindu-ne de nici un folos.
Așadar, pentru a rămâne în piață, ar fi nevoie pentru început sa se recredibilizeze managerii, să dovedească că sunt în stare sa oprească pierderile operaționale, să gestioneze cashflow-ul, să schimbe cursul, să stabilească direcția, să aibă viziune, strategii și proiecte, recredibilizând în acest fel companiile pe care le conduc în fata furnizorilor, clienților, investitorilor precum și in fata propriilor angajați.
Există în mediul de business industrial și sunt binevenite, diverse discuții interesante despre lanțuri integrate de furnizori, producători și clienți pe ramuri de industrie, despre reorganizări de activități prin separări de active (imobiliare non-core de cele operaționale curente), despre dezvoltarea unor parcuri industriale care să atragă investiții private sau publice prin care companiile să-și pregătească activele aflate în conservare pentru viitoare investiții în activități productive, de cercetare dezvoltare și logistice.
Cu siguranța că vor fi multe alte inițiative lăudabile, însă ar fi util ca pe lângă tema sustenabilității companiilor și a digitalizării lor sa ne punem și câteva întrebări legate de tehnologiile pe care le utilizează astăzi companiile industriale, produsele fabricate și forța de munca vie. Sunt ele sau vor fi în curând pe final de ciclu de viață? Sunt competitive, pot genera creștere în viitor?
Întrebările sunt legitime, dat fiind faptul ca lumea se schimbă continuu iar o parte dintre companiile active în economia tradițională cu tehnologiile actuale și cu lipsa forței de munca calificate, suplinită cu pensionari reangajați, cu siguranță ca se vor stinge într-un orizont oarecare de timp, pandemia nefăcând altceva decât să accelereze procesul. Aceasta zonă ar fi una din marile provocări la care managerii vor trebui sa stăruie și sa găsească răspuns în 2021!
Pe mulți dintre manageri, pandemia i-a scos din zona de confort și chiar dacă traversăm o perioadă extrem de dificilă, o parte dintre ei au înțeles ca ea reprezintă de fapt calea cea mai rapidă spre găsirea sensului și este cel mai bun moment pentru identificarea oportunităților viitoare pentru companii. Au înțeles că de acum încolo rezultatele nu mai vin fără acțiune, decizia și acțiunea fiind totul în business!
Se fac scenarii, se consultă echipele, se aleg opțiuni, se caută soluții, se iau decizii și se acționează în viteză. Într-un cuvânt managerii caută să se adapteze și sa facă lucrurile altfel decât le-au făcut pana acum!
O alta temă de actualitate este legată de interpretarea semnelor precum scăderea vânzărilor, creșterea stocurilor, creșterea costurilor, dificultățile privind finanțarea, degradarea generală a indicatorilor financiari, care au apărut de câteva luni.
În aceste zone, managerii sunt de acord ca e nevoie de o ieșire din tipare, de schimbarea abordării fiind vremea deciziilor curajoase. Exista însă și o parte dintre ei care spun ca e suficient să le crească pe termen scurt vânzările și lucrurile se vor rezolva.
Este posibil ca pentru unii să fie mai simplu, însă pentru cei mai mulți amânarea recalibrării va duce în curând la dificultăți financiare, iar pentru redresare nu vor mai fi suficiente doar masurile fiscale și legislative adoptate de guvernați!
Dacă firmele nu devin sustenabile pe termen lung, mai puțin dependente de forța de muncă vie, nu trec la digitalizarea proceselor interne și la implementarea unor soluții de automatizare/robotizare în producție și roboți software în departamentele suport, pentru a elimina riscuri similare în viitor, generate de situații sanitare neprevăzute, vor aluneca rapid spre insolvență.
Se vorbește din ce în ce mai mult despre sustenabilitate și despre digitalizare și pe bună dreptate, în viitorul apropiat cele două noțiuni urmând a se contopi. Nu va exista sustenabilitate fără digitalizare și automatizare/robotizare, iar capacitatea unei companii de a integra rapid tehnologiile noi, va constitui avantajul competitiv al acesteia în piață.
În viitorul apropiat, digitalizarea nu va mai însemna doar conexiunea dintre oameni prin intermediul tehnologiei, companiile avansate urmând să facă pasul cat de curând spre a conecta oamenii cu rețele de senzori, cu roboti și cu vehicule autonome, prin intermediul inteligentei artificiale, ceea ce va genera o distanțare și mai mare a lor față de companiile din economia tradițională.
Din păcate, companiile care nu înțeleg necesitatea recalibrării și ca viitorul va aparține transformării digitale și nu se vor adapta, probabil vor dispărea sau vor lupta pentru supraviețuire.
