Am găsit acum câteva zile uitat prin sertar (a se înțelege folder) articolul de mai jos scris, acum 3 ani, în era pre-pandemică. Ca o paranteză, 2020 probabil va deveni un reper, pre și post pandemie și nu va rămâne în mentalul colectiv doar ca nefericitul “20-20” anunțat de o mare femeie de stat anul trecut.
Cum ne aflăm acum într-un „nou normal” și cum digitalizarea, inclusiv în instituțiile statului, nu mai este o opțiune ci o necesitate, sunt absolut convinsă că acum lucrurile s-au schimbat și afișul cu „cererile on-line se depun la etajul 2” nu mai este de actualitate. Așa e? Ce părere aveți?
Cred că orice om din țara asta, cât ar fi de naiv, știe că 99% din veniturile obținute din chirii nu sunt fiscalizate. Și eu știu, și îmi place să cred că nu sunt naivă.
Am o garsonieră pe care am închiriat-o și cum de mai multe ori mi-am spus: „nu face cum face popa ci cum zice popa” și cum îmi tot repet că sunt un om cu principii, care susține că dacă vrea să schimbe o societate trebuie ca mai întâi el să se schimbe am zis, după ce mi-am găsit un chiriaș, să fiscalizez afacerea și să înregistrez venitul la ANAF. Credeți că a fost un lucru ușor? Ei bine, nu.
N-am mai avut de-a face cu autoritățile cam de mult așa că mi-am zis că în pauza de masă aș putea rezolva treaba. Zis și făcut, la ora 12 fix mă prezint la ghișeul de la ANAF, sector 6, București – acolo unde se află bunul.
Discuție (Ziua 1):
– Bună ziua, am închiriat o garsonieră și doresc să declar veniturile.
– Unde aveți domiciliul?
– În Ilfov, însă bunul e în sector 6, strada x.
– Nu se poate
– De ce nu se poate?
– Pentru că aveți domiciliul în altă parte.
– Și unde trebuie să mă duc?
– La Ilfov!
– Și unde este ANAF Ilfov?
– Nu știu.
– Cum nu știți?
– Uitați-vă pe internet!
– Va mulțumesc foarte mult pentru amabilitatea arătată! Mai tare: Știe cineva din acest birou unde se află ANAF Ilfov?
Un bărbat îmi răspunde în sictir: În Lucrețiu Pătrășcanu…
Am ieșit plină de nervi mulțumind cu sarcasm și mă întorc la birou. Adio masa mea de prânz iar schimbul de amabilități cu doamnele de la ANAF mi-au stricat tot “ZEN-ul” în ziua respectivă!
Dar nu-i nimic, voi rezolvă mâine!
A două zi de dimineață mă înarmez cu curaj și parcurg cei 30 de km de la mine din comună până la ANAF Ilfov, aflat în direcția opusă Bucureștiului. Ajung acolo pe la 9 dimineața.
Discuție (Ziua 2):
– Bună dimineața, doresc să înregistrez un contract de închiriere
– Unde aveți domiciliul?
– În comuna X
– Aaaa… nu se poate, nu aparțineți de noi, trebuie să vă duceți la ANAF Buftea!
Ies din nou plină nervi și mă duc la serviciu. Și “ZEN-ul” din ziua 2 s-a dus pe apa sâmbetei, dar măcar nu am mai rămas cu burta goală.
Ziua 3. Mă duc dimineață la prima oră și împreună cu cei 2 copii din dotare (mi-am zis că după ce rezolv îi las în drum la grădiniță), la ANAF Buftea. Plouă mărunt și bine și nu găsesc loc de parcare chiar lângă instituție, așa că împreună cu copiii ajung “murată” în sediul nou și somptuos.
– Bună ziua, doresc să înregistrez un contract de închiriere!
– Așteptați, nu am început programul!
– Când începeți?
– La 08:30
– Nu-i nimic, mai stau și casc gura vreun sfert de oră pe hol.
Între timp, copiii se plictisesc și încep să se joace cu umbrelele celor de la coadă. Tot mă întreabă când intrăm. Le răspund: “Imediat copii.”.
Într-un final pătrund în fortăreața funcționarilor și repet povestea.
– Unde aveți domiciliul?
– În comuna X
– Cum vă cheamă?
– M…
– Aaaa, păi domnul care se ocupă cu litera M este în concediu!
În momentul ăla îmi vine să explodez. Probabil că fața mea este ca o carte deschisă pentru funcționarii de la ANAF și probabil că li s-a făcut milă de cei doi copii “murați” până la piele, că se duce în biroul de alături să întrebe dacă se poate ocupa colega cu litera A și de cei de la M.
După o scurtă ceartă, care se aude prin ușă, colega cu A mă primește. Se uită cu o mutră acră pe acte și îmi spune că îmi mai trebuie niște copii Xerox după vreo 3 acte. “Ok, și unde le fac întreb? Pot să le fac la dumneavoastră, contra cost bineînțeles?”. Primesc un răspuns tranșant: Nu, exclus!
Așa că iar am ieșit prin ploaie cu copiii după mine să caut un Xerox. N-a fost foarte complicat pentru că, sunt convinsă că știți, în jurul oricărei instituții există vreo 2-3 afaceri anexe unde amărâții tipăresc, scanează, se fotografiază, contra cost bineînțeles. Mă întreb, ale cui sunt aceste chioșculețe?
Am mai stat ceva la coadă când m-am întors însă într-un final am rezolvat! Sunt fericita posesoare al unui impozit de X lei pe an! Și da, în septembrie trebuie să vin iarăși la ANAF să plătesc prima tranșă! Evrica!
