Pentru mine, spiritul antreprenorial înglobează o serie de valori iar sensul pe care eu îl dau este mai larg. Da, prin spirit antreprenorial înseamnă să identifici o nevoie sau o oportunitate și să pornești un business dar din punctul meu de vedere se poate manifesta și altfel. Eu văd spirit antreprenorial și în cadrul unei companii care se manifesta prin intraprenoriat. Adică un angajat începe și gestionează un proiect de business în cadrul și cu resursele companiei în care lucrează. Dacă apetența lui pentru risc este mai scăzută și se simte mai confortabil în cadrul unei organizații asta nu înseamnă pentru mine că nu are spirit antreprenorial. Este doar un altfel de a se manifesta. Până la urmă este despre autonomie și a face lucrurile să se întâmple. Și câtă nevoie avem de asta în companiile românești; cât potențial este în angajații români.
Chiar aș merge un pic mai departe cu spiritul antreprenorial și m-aș uita cum acesta se manifestă din punct de vedere civic. Imaginați-vă o țară în care fiecare cetățean este responsabil, își asumă schimbările pe care și le dorește în comunitatea sa, iese informat la vot, ia atitudine când ceva nu îi convine în loc să se plângă și să aștepte ca altcineva (sau statul) să schimbe acele lucruri). Eu văd o astfel de comunitate și mi-ar plăcea să trăiesc acolo.
În definitiv sunt câteva caracteristici pe care eu le văd conectate cu spiritul antreprenorial, fără să pretind că formează o definiție sau că altele nu mai pot fi adăugate. Acestea sunt: acțiune, responsabilitate și moralitate.
Mai departe, hai să vedem cum putem dezvolta acest spirit în rândul tinerilor.
1. Accesul la modele
Cred că este unul dintre cele mai importante lucruri pentru un tânăr. Am văzut cum funcționează alte ecosisteme în străinătate iar toate au la baza un model. Un antreprenor sau o serie de antreprenori pe care tinerii l-au privit cu respect și au dorit să fie ca el. Media este iarăși un factor important care a contribuit la definirea acestor modele pentru tineri. Dacă ne uităm către copilărie probabil ne aducem aminte de unul, doi sau mai mulți oameni pe care i-am avut ca reper. Și ne doream să fim ca el. Dacă ne uităm astăzi la noi, probabil că am “modelat” una sau mai multe caracteristici ale acelei persoane. Prin expunerea tinerilor la modele sănătoase și aceștia pot modela comportamente, atitudini și viziuni despre viață care să fie în concordanță cu spiritul antreprenorial.
2. Educație
Este un subiect discutat și rediscutat. Se vorbește peste tot despre educația din România așa că nu o să intru în detaliu prea mult aici cu privire la calitatea sistemului de educației. M-am plimbat mult prin țară, am avut ocazia să vad multe și mai ales am avut ocazia să întâlnesc mulți profesori și multe perspective. O să mă uit optimist la acest lucru și o să spun că avem potențial. Cu managementul potrivit și investițiile potrivite putem face lucruri minunate în țara noastră. Avem nevoie de viziune, management și investiții. Bunăvoința ajută până la un punct.
3. Cultura
Aici e ceva puțin mai greu de schimbat prin prisma perioade comuniste în care am trăit dar eu cred că putem reuși să trecem de blocajul acesta în timp. Avem nevoie de răbdare și perseverență. Ca în antreprenoriat.
Moștenirea culturală din perioada comunistă nu prea ne ajută. Lipsa de încredere perpetuată atunci afectează destul de mult spiritul antreprenorial al tinerilor. Deși au trecut mai bine de 30 de ani tinerii sunt încă educați și crescuți în familii unde li se spune să nu aibă încredere unii în ceilalți. Asta limitează posibilitățile de colaborare și amplifică câteodată, peste limita sănătoasa, spiritul de competitivitate. De prea multe ori m-am întâlnit în țară cu tineri cărora le era frică să împărtășească ideea lor de afacere de frică să nu le-o fure altcineva. Degeaba le-am explicat că valoarea unei idei stă în execuție fiindcă informația intra pe o parte și ieșea prin cealaltă. Apoi am schimbat strategia și îi întrebam când o pun în practică, chiar dacă nu vor să mi-o spună. Unii au răspuns că nu știu dar că preferă să o știe doar el decât să o pună altcineva în practică. Cred ca de aici puteți desprinde multe concluzii cu privire la cum văd tinerii ideile de business și colaborarea.
4. Apetența față de risc
Tot din trecut avem o apetență față de risc scăzută. Pornind din cultură de la “capul plecat sabia nu-l taie” până la limitarea dreptului la exprimare. Văd foarte des în țară copii care nu au curajul să pună întrebări. Văd tineri care nu au puterea să ridice mână atunci când sunt întrebați lucruri simple. De multe ori aflu de la aceștia că profesorii le inhibă dreptul de a pune întrebări și primesc diferite calificative atunci când își contrazic profesorul, cu argumente. Un risc pleacă de la a ridica mâna la clasă pentru a răspunde la întrebare. Riști să nu ai dreptate, riști să fii făcut de râs de către colegi (alt neajuns în cultură). Dacă un tânăr nu are curajul să își spună părerea, cum ne așteptăm ca acesta să își înceapă o afacere.
5. Susținere
Din experiență am văzut că tinerii nu prea au curajul să ceară ajutor. Au primit multe descurajări încât câteodată nici nu mai au încrederea că se poate și mulți dintre ei nu mai au nici încredere în ei. Oricât nu aș vrea să generalizez, înafara orașelor mari văd mult acest fenomen. Observ că le este rușine să ceară ajutor fiindcă nimeni nu îi va băga în seamă. Când îi încurajez să facă asta, reacția lor este foarte vehementă pe nu se poate. Mai că este o rezistență la succes și la a primi ajutor.
Sunt multe lucruri importante în a dezvolta spiritul antreprenorial al unei generații. Pleacă de la cultura în care s-au dezvoltat, societatea în care au trăit, familia în care au crescut, școala și universitatea în care au învățat, profesorii pe care i-au avut, gașca de prieteni pe care au avut-o și experiențele pe care le-au trăit. Dezvoltarea unui spirit antreprenorial este influențat de toți acești factori și mulți alții
