Criza afectează viețile tuturor, de zi cu zi, generând sentimente de anxietate și incertitudine. Pesimismul consumatorilor în legătură cu economia este larg răspândit: peste 75% dintre cumpărătorii din Europa consideră că situația lor financiară va fi afectată grav în perioada imediat următoare.
Focarul COVID-19 poate provoca o scădere de 50% a vânzărilor și a producției pentru sectoarele textil și cel vestimentar european.
Întreaga industrie textilă este în alertă. Această criză ne arată cât de mult depindem de alte țări producătoare, așa că ar trebui să analizăm modul în care putem redefini lanțurile de aprovizionare, pentru ca această penurie de materiale pe care cu toții o simțim astăzi, să nu se mai repete.
Cunoscând dependența României, în ceea ce privește furnizorii de materie primă, discursul Uniunii Europene, dominat de un șir unificator și extrem de tehnic, privind modul de finanțare pentru salvarea economiei europene, forța de muncă calificată și aplicată din companiile textile din România, este evident că în procesul de regândire al dezvoltării sectorului textil din Europa, România poate să joace un rol strategic determinant.
Dar mai mult, aceasta criză poate ne oferă oportunitatea unei regândiri strategice cu privire la dezvoltarea sectoarelor industriale din Romania. Și, cum o industrie nu se poate dezvolta pe termen mediu și lung decât prin cercetare, consider, situația în care ne aflam, o șansa mare de accelerare în aceasta direcție și o noua șansa de a reseta întreg sistemul administrativ. Sistem care s-a dovedit a fi rupt, extrem de ineficient și a distrus tot ceea ce a atins.
O alta direcție de dezvoltare a industriei textile o reprezinta si impactul asupra mediului. Datorită consumului, din ce în ce mai mare, industria textila este propulsată pe locul 2 în lume ca poluator și este responsabilă pentru 20% din apele uzate ale lumii, 10% din emisiile de carbon și cantități uriașe de deșeuri. Suntem generația care se confruntă cel mai acut cu reducerea resurselor naturale și cu efectele negative ale impactului activităților umane asupra mediului, iar acest lucru ne obligă să ne schimbăm atât gândirea, cât și modul în care ne raportăm la mediu și la activitățile economice și sociale. În același timp, necesitatea de a asigura durabilitate constituie un stimulent puternic pentru a moderniza industriile si pentru a consolida pozitia Europei intr-o economie globala extrem de competitiva. Pentru a aborda aceste provocări trebuie stimulată investiția în cercetare, printr-un plan strategic foarte bine stabilit și agreat politic pentru dezvoltarea pe termen lung a României.
