Meseriile viitorului.
„Imaginați-vă cât de dificilă ar fi fizica dacă electronii ar avea sentimente” a spus renumitul fizician Richard Feynman, laureat al Premiului Nobel. Ei bine, oamenii au sentimente, acțiunea umană nu este predictibilă precum mișcarea electronilor. De aceea, economia nu este o știință exactă; economiștii nu pot experimenta în laborator precum fizicienii.
Din același motiv, nu putem spune cu exactitatea unui fizician cum va arăta economia viitorului și care este următoarea mare invenție, pentru că sentimentele și acțiunea umană joacă rolurile principale atât în crearea inovației, cât și în acceptarea și utilizarea ei. Ce putem face însă este să studiem istoria, pentru referințe și inferențe despre viitor.
Putem spune astfel că cele mai de seamă descoperiri ale omenirii sunt capitalismul și liberalismul, căci ele au creat condițiile pentru revoluția industrială, pentru creșterea exponențială a inovației în ultimele două secole, pentru inventarea motorului cu aburi, a mașinii de scris sau a internetului, și a multor altora. Datorită capitalismului, oamenii de rând trăiesc astăzi mai bine decât regii de acum câteva secole.
AI are un potențial fabulos.
În aceeași manieră în care revoluția industrială a schimbat fața societății, inteligența artificială are acum potențialul de a marca începutul unei noi ere digitale, determinând o transformare profundă în toate aspectele vieții noastre. Tehnologia AI are un potențial extraordinar, fiind pe măsura marilor invenții care au revoluționat societatea în trecut. La fel ca predecesorii săi, inteligența artificială reprezintă un nou capitol în această poveste de inovație continuă, promițând să transforme fundamental modul în care trăim, lucrăm și interacționăm.
Astfel că tot mai mulți specialiști afirmă că ne aflăm la începutul celei de-a patra revoluții industriale: după industrializarea, electrificarea și tehnologizarea societății, apar condițiile pentru fuziunea dintre inteligența umană și cea artificială.
Pentru că cele două tipuri de inteligență exact asta fac: se contopesc și nu se înlocuiesc una pe cealaltă, contrar percepției populare. Ne putem gândi ca la o unealtă, o „șurubelniță inteligentă” i-au spus unii economiști, care poate amplifica creativitatea și productivitatea, deschizând uși către domenii de inovare până acum puțin explorate.
Este posibil însă ca impactul să nu fie unul imediat. Un sondaj recent realizat de BCG printre directorii executivi de companii mari arată că efectele s-ar vedea în 2 ani, însă istoria ne învață că poate dura decenii.
Studiind trecutul, vom observa că locomotivele nu au apărut a doua zi după schițarea primului motor cu abur. Marile invenții nu au apărut în salturi imediate; în unele cazuri, a fost nevoie de decenii pentru a ajunge mainstream. De la idee la produs pot trece și decenii. Există un concept numit ciclul hype Gartner care arată etapele prin care trece o tehnologie până când devine larg acceptată, evidențiind tendința pe care oamenii o au de a supraestima influența inovației pe termen scurt și de a o subestima ulterior.
Chatbot-urile precum ChatGPT au revoluționat procesul de creare a conținutului și continuă să aducă schimbări incredibile în termeni de eficientizare, cercetare, competitivitate, însă potențialul lor real încă nu a fost atins. Este posibil ca procesul de asimilare a noii tehnologii să fie unul de durată, cu efecte vizibile la nivelul întregii societăți, dar pe o perioadă lungă.
Conform sondajului mai sus menționat, realitatea din teren, în SUA, este următoarea: doar 5% din companii folosesc în prezent AI, încă 7% intenționează să folosească în următoarele 6 luni, 17% din industria IT folosesc, 3% în industria prelucrătoare și 5% în sectorul sănătății.
Tot istoria ne spune că mai mereu marile descoperiri tehnologice au fost privite cu scepticism și au întâmpinat la început o rezistență din partea oamenilor cărora le era teamă de nou, sau pur și simplu le era teamă că munca lor va deveni redundantă. Aici emblematici rămân luddiții, muncitori englezi din secolul al XIX-lea care protestau împotriva noilor mașinării din fabricile din industria textilă, spunând că sunt o amenințare la adresa locurilor de muncă.
Au ajuns aproape de revoluție, au ajuns să distrugă echipamentele ca să nu fie înlocuiți. Istoria a arătat că greșeau. Pe același model, așa cum invenția motorului nu a fost un dezastru pentru căruțași, nici adoptarea AI-ului nu o să fie un dezastru pentru actuala generație pentru că ar putea crea mai multe locuri de muncă decât ar înlocui, ar stimula dezvoltarea unor industrii noi sau le-ar transforma și optimiza pe actualele. Este important de reiterat că munca umană nu este înlocuită, ci transformată cu ajutorul AI-ului: vor fi create locuri de muncă noi, sarcini noi, bazate pe competențe digitale complexe și pe un nivel mai ridicat de creativitate. Productivitatea va crește. Va putea fi produs mai mult cu mai puțin, fie că vorbim de muncă, fie că vorbim de capital.
Așadar, fie că a fost vorba despre apariția locomotivelor cu abur sau despre creșterea productivității prin introducerea calculatorului, inovația a remodelat mereu piața muncii în moduri neașteptate, creând noi oportunități de angajare și imaginând domenii de activitate care presupun o cooperare din ce în ce mai strânsă între om și mașini.
Însă aceste schimbări nu vor avea loc subit. Trecerea de la entuziasmul inițial legat de AI la înglobarea sa productivă în economie este un proces care va necesita timp, răbdare, ingeniozitate antreprenorială și adaptare continuă, din partea tuturor. În timp ce statisticile recente arată că adoptarea AI-ului este încă la început, istoria ne învață că marile schimbări tehnologice se maturizează și își dezvăluie adevăratul potențial pe parcursul mai multor decenii. Eforturile nu sunt însă inutile: cercetările și aplicațiile din domeniul inteligenței artificiale pot reprezenta fundamentul pentru viitoarele mari descoperiri științifice, indiferent că vorbim despre medicină, fizică, chimie sau economie. Inteligența artificială inventează deja medicamente noi. Inovația care creează inovație.
Din perspectiva unei bănci centrale, inteligența artificială reprezintă un instrument promițător pentru echilibrarea inflației. În definiția lui Mervyn King, fost (și celebru) guvernator al Băncii Angliei, inflația este fenomenul în care prea mulți bani aleargă după prea puține bunuri. Există în prezent schimbări structurale majore pe care economia globală le traversează precum: globalizarea care se restrânge, reglementarea care devine tot mai puternică, protecționismul care crește, dividendul păcii care dispare (cresc costurile cu apărarea, rămân mai puține resurse pentru educație și sănătate), dividendul demografic este în pericol (populația îmbătrânește simultan cu scăderea natalității, cresc costurile cu sănătatea), dividendul energetic care dispare și el (energia este mai scumpă fără gazele din est), deficitele fiscale ce nu contenesc să crească și tranziția către o economie verde (greenflation – este mai scump să produci fără sa generezi carbon).
Toate implică noi presiuni inflaționiste, ce pare că vor fi mai ridicate în deceniile ce vin decât în cele ce au trecut. Deci lupta cu inflația se va da în tranșee, iar AI-ul ar putea fi „arma secretă” ce poate reînclina balanța spre o inflație redusă.
În toată această poză, de „prea puține bunuri”, AI-ul poate ajuta, poate fi pus „la treabă” poate crește cantitatea de bunuri și servicii produsă de omenire. Creștere economică neinflaționistă.
Pe scurt, asemenea influenței globalizării care a redus prețurile, AI-ul poate face același lucru, prin eficientizarea și creșterea productivității factorilor de producție, oferă perspective de stabilizare a nivelurilor prețurilor. Inteligența artificială poate fi un factor crucial în echilibrarea presiunilor inflaționiste.
Dacă măcar o parte din hype se concretizează, AI-ul ar putea să fie piatra de temelie a viitorului superciclu economic. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, am avut mai multe supercicluri: mai întâi, perioada de creștere peste așteptări din America și Europa din anii ‘60 când se investea masiv în infrastructură, urmată de un alt superciclu bazat pe globalizare, iar în ultimele decenii s-a remarcat explozia „tech”. În opinia multor specialiști, principalele megatrenduri care vor sta la baza viitorului superciclu economic sunt “cei patru D”: decarbonizarea, digitalizarea, deglobalizarea și demografia. Acești factori pot reprezenta motivul pentru care rata inflației este posibil să rămână ridicată în economiile avansate, mai ales când intervine și cel de-al cincilea “D”: datoriile publice în creștere.
Potrivit modelului Cobb-Douglas, ritmul de creștere al PIB-ului potențial vine din acumularea de capital (în cazul României există spațiu pentru îmbunătățire aici), forță de muncă (factor predominant negativ în cazul nostru, ținând cont că ne confruntăm cu un spor demografic negativ la care se adaugă și problema emigrației), respectiv TFP (simplificat tehnologie disponibilă sau eficiența cu care factorii de producție sunt folosiți).
În cazul celui din urmă factor, impactul asupra PIB-ului potențial poate fi unul considerabil în condițiile unui mix productiv de inteligență artficială și umană. Istoric vorbind, orice tehnologie nouă, chiar dacă inițial duce la pierderea unor locuri de muncă, ulterior va crea altele mai bine remunerate și mai provocatoare pentru mintea umană, la care nimeni nu se gândea în trecut. Nu toată lumea va câștiga; vor fi meserii ce vor fi afectate, însă societatea în întregul ei va deveni mai bună și mai prosperă. Schimbarea era și este o certitudine, însă viteza cu care schimbările vor avea loc va deveni și mai mare.
Cel mai probabil, meseria pe care o vor avea mulți dintre copiii noștri peste 20 de ani nici nu există azi.
Am observat cu regret că au apărut voci în spațiul public care susțin că o companie ce folosește AI-ul ar trebui taxată suplimentar pentru acest lucru, iar veniturile ei să fie redistribuite celor ce nu folosesc noile tehnologii. Contravine desigur principiilor economiei de piață, în care cred, la fel cum am convingerea că doar prin inovație, distrugere creativă cum i-a zis Schumpeter, putem spera la progresul întregii societăți. Ne întrebăm, desigur, ce s-ar fi întâmplat acum 100 de ani dacă Ford era taxat suplimentar pentru că a inventat linia de producție? Sau dacă erau interzise locomotivele pe motiv că și-ar fi pierdut căruțașii locurile de muncă? Sau dacă taxam pe Ford pentru a ține luddiții pe ajutoare sociale? De ce să penalizăm succesul?
Astăzi vedem AI-ul adoptat predominant în sectorul tech, dar în curând și celelalte industrii vor adopta mai mult această tehnologie, având un impact mare din perspectiva îmbunătățirii calității vieții.
De exemplu, potențialul pe care cercetarea medicală îl poate înregistra prin integrarea inteligenței artificiale în domeniul medicamentelor inovatoare, al diagnosticării, prevenției și tratamentului este semnificativ. Pe anumite segmente, cum ar fi diagnosticarea, nu putem exclude ca doctorul AI să ajungă chiar mai bun decât doctorul uman.
Cert este că tehnologia AI progresează și este adoptată mai rapid decât orice altă tehnologie care a venit înaintea ei (sunt milioane de oameni/companii care o folosesc deja într-un timp atât de scurt de la apariție). Trebuie sa ne uităm la AI așa cum este: un facilitator (enabler), în momentul de față un disruptor, dar care în timp va ajunge un enabler general.
În istorie au fost întotdeauna două tabere – cei care au fost în favoarea status quo, manifestând reticență la nou și cei care și-au dorit progresul, îndrăznind să vrea mai mult, adaptându-se continuu și asumându-și schimbarea stării de fapt cu toate provocările asociate acesteia.
Parteneriatul dintre om și asistentul lui digital poate să revoluționeze societatea în moduri uimitoare, dacă rezistența la schimbare va fi înlocuită cu o abordare bazată pe învățare continuă și pe deschidere față de ceea ce este nou. Bineînțeles că pot exista și consecințe neprevăzute, dar văzând potențialul transformativ al acestei tehnologii, nu este înțelept să lăsăm acest tren al inovației capabil să sporească bunăstarea să plece fără noi.
Acest articol a fost publicat inițial pe platforma Comunitatea Liberală 1848.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: Meseriile viitorului
