Țigările Kent au devenit un produs de lux în anii comunismului. De ce românii, pe vremea lui Ceaușescu, erau atât de obsedaţi de ţigările Kent?
Cine nu a auzit de celebrele ţigări Kent? Recunoscută pe scară largă de mulți drept prima țigară populară filtrată, Kent a fost introdus de Lorillard Tobacco Company în 1952, cam în același timp când în populara revistă „Reader’s Digest” au apărut o serie de articole care avertizau de riscul apariţiei cancerului în rândul fumătorilor de ţigări fără filtru; de aceea, consumatorii speriaţi au început să caute o marcă de ţigări cu filtru, într-un moment în care majoritatea mărcilor nu aveau filtre (deşi ţigaretele Viceroy au fost primele care au introdus filtre, în anul 1936.) Kent și-a promovat pe scară largă faimosul „filtru de micronit” și a promis consumatorilor săi „cea mai mare protecție a sănătății din istorie”, relatează washingtonpost.com.
Drept urmare, vânzările Kent au crescut vertiginos și s-a estimat că în primii patru ani ai ţigării Kent pe piață, Lorillard a vândut aproximativ 13 miliarde de țigarete.
După 1956, după ce s-a dovedit că filtrul ţigărilor Kent conţinea azbest (o substanţă cancerigenă pentru oameni), compania a schimbat compoziţia filtrului, iar ritmul de vânzare a ţigărilor Kent a continuat să crească până la sfârşitul anilor ’60, când a început un declin lung și constant, pe măsură ce au fost introduse mărci de ţigări care conţineau și mai puțin gudron. Cu toate acestea, Kent a continuat să rămână în topul celor 10 mărci de țigări favorite în SUA, până în 1979. Între timp, Lorillard a vândut drepturile de comercializare a Kent în afara SUA în anul 1977 către British American Tobacco.
În anii ’70 şi ’80, Kent a devenit cea mai „vânată” marcă de ţigări din România, având o căutare extrem de mare. De la sfârșitul anilor 1970 şi până la prăbușirea regimului comunist din România în 1989, țigările Kent au fost subiectul unei cereri intense și aproape obsesive în rândul românilor. Unde şi cum a început exact această obsesie este greu de identificat şi de explicat.
După introducerea lor în România, la sfârșitul anilor 1970, țigările Kent au crescut în popularitate datorită faptului că au fost folosite ca mită în toate domeniile.
Sub regimul Ceaușescu specula a înflorit. Doctorii, miliţienii şi alţi funcţionari cereau şi primeau nenumărate cartuşe cu ţigări Kent. Oricum, pe măsură ce România a alunecat într-o criză economică majoră și condițiile de viață pentru oameni deveneau din ce în ce mai grele, țigările au fost retrase din circulație și vândute oficial doar în magazinele cu valută, care erau interzise pentru majoritatea românilor. Cu toate acestea, piața neagră era în plin boom și prețurile la aceste țigări a crescut foarte mult.
Însă nu fumatul a constituit principala obsesie pentru Kent a românilor. Pe măsură ce moneda românească (leul) a devenit din ce în ce mai lipsită de valoare (pentru că nu prea existau bunuri de consum), iar cetățenilor români li s-a interzis cu strictețe să dețină valută, țigările Kent s-au transformat în curând într-un înlocuitor al numerarului pe piața neagră, iar uneori un cartuş însemna echivalentul a 100 de dolari. Cu acest cartuş, un român putea să-şi repare dinţii la un stomatolog extrem de competent; dacă deţineai 10 cartuşe de Kent, atunci puteai spera să-ţi cumperi chiar şi un televizor color!
De fapt, nimeni nu știe cum au devenit țigările Kent marca preferată a românilor față de Marlboro, Camel sau alte țigări din import.
O teorie este că țigările Kent s-au strecurat pe piață ca parte a ajutoarelor din Statele Unite după cutremurul dezastruos din 1977 de la București.
„În orice caz, țigările Kent au prins la români”, a spus Adrian Ionescu, directorul agenției oficiale de presă Agerpress, într-o conversație în 1987, „și toată lumea s-a convins că au un gust mai bun decât celelalte țigări, deși nu era neapărat așa.”
Țigările, care nu se găseau nicăieri în magazinele românești, sunt fie aduse de turiști, fie achiziționate de diplomați și occidentali în magazinele unde se plătea în valută, care erau conduse de stat.
„A fost ultima mea soluție”, a spus un turist american într-o discuție despre căutarea frustrantă a unui taxi aici. Mașină după mașină a trecut pe lângă el pe Calea Victoriei, înainte ca în cele din urmă să scoată din buzunar un pachet de țigări Kent, oprind un șofer în trafic.
În România, un pachet de țigări Kent putea face minuni.
Moneda neoficială a României socialiste, țigările Kent, au fost folosite nu numai pentru a opri taxiuri în traficul intens, ci și pentru a cumpăra o gamă nesfârșită de alte bunuri și servicii, inclusiv o operație în spital, un masaj și o bucată de carne.
Potrivit românilor, plata în țigări americane era adesea preferată banilor. Leul, moneda oficială a României. Dolarii, mărcile germane și acele monede occidentale folosite pentru comerțul pe piața neagră în alte țări din blocul sovietic erau interzise cetățenilor în România condusă de comuniști.
În acest domeniu al fumătorilor înrăiți, tutunul a devenit bunul de schimb cel mai utilizat pentru comerț sub tejghea, în special după ce a dispărut din magazinele de stat ca o mișcare de reducere a costurilor la începutul anilor
La tarifele actuale, un pachet de Kent care costă 1,40 USD în Occident se vindea cu 100 de lei (echivalentul a 10 USD la cursul oficial) pe piața din România. Valoarea țigărilor fluctuează, însă, aparent nu atât în funcție de rotațiile altor valute occidentale, cât de nivelul poftei de nicotină a românilor. În ultimii ani ai comunismului, pe măsură ce eforturile severe de austeritate ale României au epuizat nervii și aparent au favorizat fumatul, valoarea țigărilor Kent s-a dublat.
În România comunistă a anilor 1970 și a anilor 1980 țigările Kent erau folosite ca mijloc de mituire, motiv pentru care ele au devenit un simbol de statut privilegiat. Fumarea țigărilor respective nu era la îndemâna oricui.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: țigările Kent
