Ultimul măr otrăvit din legile austerității: o ciudățenie fără precedent în lume – credităm statul ca să finanțăm deficitul public, dar vom fi taxați pentru asta
Au apărut (ca de obicei, pe surse) modificările fiscale discutate în ultima variantă de coaliția de guvernare. Sunt 50 de pagini, le-am lecturat rapid și am observat câteva lucruri foarte bune, unele normale și mai multe mere otrăvite. Le-am explicat și luni în exclusivitate la “Studio politic” cu Anca Suciu la Digi24.
Printre lucrurile foarte bune:
– microîntreprinderile nu se vor impozita la profit (am explicat în repetate rânduri de ce nu ar fi avut un impact fiscal pozitiv), rămâne 1% la cifra de afaceri mai mică de 60.000 euro și 3% pentru restul.
– nu am văzut scris, dar se discuta intens plafonarea CASS la diverși multipli de salariu mediu brut și eliminarea supraimpozitării contractelor part-time.
Printre normalități:
– ajutorul fiscal diferă de la 0,8% (echivalent profit minim 5%) pentru bănci și asigurători, iar pentru restul este 0,48% (echivalent profit minim 3%). Este potrivit pentru o țară al cărei PIB depinde în proporție de 25% de retail și distribuție, unde profitul este mai mic decât 6,25% (echivalent 1% din vânzări). Rămân totuși unele industrii mai afectate, cum este distribuția de medicamente, unde însuși statul plafonează prețul și nu poate acuza companiile de profit prea mic (1,9% din venit)
– se elimină excepțiile fiscale la CASS, impozitul pe venit sau Pilon II din construcții, agricultură sau IT
Printre modificări cu probleme:
– angajații din IT nu mai plătesc contribuție la Pilonul II (3,75% din salariul brut), o compensare a eliminării excepției de impozit zero pe venit pentru suma ce depășește pragul de 10.000 lei din salariile brute. Practic, IT-știi vor rămâne cu același salariu net, dar plătesc acest “avantaj” cu propriii lor bani (pierd pensia privata)
– se impozitează cu 10% dobânzile încasate din obligațiunile de stat. S-au acumulat mulți bani din Fidelis și statul s-a gândit să impoziteze propriii lor bani… credităm statul ca să finanțăm deficitul public și rambursarea datoriei, dar suntem taxați pentru asta, o ciudățenie fără precedent în lume unde obligațiunile guvernamentale sunt tax free. Evident, doar pentru populație… marii creditori instituționali sunt exceptați (altfel, obligațiunile românești nu mai erau frecventabile, cu un randament real net of tax < inflație).
Articol publicat inițial în Republica.ro
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: legile austerității
