Vasile Bănescu (BOR) despre educație: O țară în care Educația a fost și este tratată cu dispreț și obrăznicie devine o țară copleșită
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, consideră că „ampla manifestare a solidarității publice în jurul școlii românești din ultimele săptămâni rămâne cea mai înaltă mobilizare civică din ultimele decenii”. El mai spune, într-un mesaj transmis după ce profesorii au anunțat că suspendă greva, că „o țară în care Educația a fost și este tratată cu dispreț și obrăznicie devine o țară copleșită”.
O țară în care Educația a fost și este tratată cu dispreț și obrăznicie devine o țară copleșită, sufocată de impostură generalizată, ceea ce transformă lent, dar sigur, un popor într-o debusolată populație.
Educația este aerul corpului social. Este vorba, firește, de Educația fondată pe disciplină, respect față de autoritatea (reală) a profesorului, rigoare, efort personal intens, lecturi obligatorii ale cărților care compun canonul pe care s-a edificat cultura europeană (capodopere literare, filosofice și religioase), sancționarea fermă a oricărui act de violență și indisciplină, educația centrată pe științele și valorile „țări” validate în timp, din care nu pot lipsi niciodată cele morale și spirituale, valori care, da, discriminează între bine și rău, între adevărat și fals, între firesc și nefiresc, între valoros, submediocru și nul. Educație subminată azi de așa-zișii experți educaționiști, discreditată și denigrată, declarată mincinos ca depășită și, în consecință, ignorată cu enorme, teribile costuri în spațiul școlii actuale.
Recenta, larga respirație civică a corpului social profesoral, ahtiată de aerul curat, vital, răpit în ultimele decenii Școlii românești, a fost și rămâne semnul vizibil și îmbucurător al reacției unui organism viu care, sufocându-se, a reacționat spre salvarea proprie și, chiar dacă nu toți ne dăm seama, spre salvarea tuturor.
Școala este cel mai onorabil spațiu din orice societate și exact asta trebuie să rămână. Un spațiu al formării intelectuale și morale. Atât. Fiecare om în formare doar de aceste lucruri are nevoie, nu de parazitare ideologică, nu de materii inutil împovărătoare, nu de relativism moral și deformare mentală, ci de onestă, edificatoare in-formare.
Pedagogul este „cel care te însoțește” pe un drum necesar de străbătut, ajutându-te să eviți ceea ce te-ar putea deruta și scoate de pe el. Această împreună călătorie formatoare este în esență Educația. Profesorii sunt călăuzele cărora le datorăm atingerea celei mai importante destinații din viața noastră.
Ampla manifestare a solidarității publice în jurul Școlii românești din ultimele săptămâni rămâne cea mai înaltă mobilizare civică din ultimele decenii.
Una care i-a onorat în primul rând pe profesorii cărora le datorăm toți nesfârșit mai mult decât le oferim.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: Vasile Bănescu educație
