construcția de autostrăzi
Greu s-au urnit multe dintre proiectele majore de autostrăzi din România. Atât de greu, încât nici nu ne vine să mai credem în termenele de realizare avansate.
Atât de greu, încât acum vedem o grămadă de articole de presă despre antreprenorul român care livrează la termen, iar uneori înainte de termen unele bucăți de autostradă, linii de centură și alte elemente de infrastructură. Faptul că o companie românească își face treaba în construcția de autostrăzi, drumuri expres sau linii de centură, uneori chiar mai bine și mai repede decat alte grupuri internaționale de pe piață a ajuns să fie o știre.
Atât de mare este complexul de inferioritate acumulat în noi, atunci când vine vorba de infrastructură. Atât de mult am ajuns să credem, în peste 30 de ani, că în Romania nu se poate, încât să ne minunăm că cineva își face treaba și își respectă termenele.
Perioada 2022 – 2030 se prefigurează a fi cea mai efervescentă în ce privește terminarea unor autostrăzi și drumuri expres. Acesta poate fi „deceniul autostrăzilor”. Desigur, ar trebui să urmeze „deceniul spitalelor” și multe alte laturi de dezvoltare, în care multă lume nu mai crede.
Mă uit ce îmi spun prieteni de-ai mei atunci când readuc în vedere darea în folosință a marilor autostrăzi pe care le așteptăm:
- unii se întreabă dacă, în viața asta, vor apuca să treacă peste Carpați pe o autostradă din România. Planificarea actuală arată că în 4 ani ar trebui să se întâmple asta.
Conform site-ului 130km.ro:
- în 2023 e în plan deschiderea a 80 de km de autostradă, pe A3 în Transilvania și pe A0, în jurul Capitalei.
- în 2024, sunt așteptate primele inaugurări pe A7, între Ploiești-Buzău și pe unele segmente dintre Buzău și Focșani.
- în 2026 este planificat ca de la Ploiești la Pașcani să se circule doar pe autostradă.
- în 2027, cum indicam mai sus, ar trebui ca pe Sibiu – Pitești să se circule pe autostradă.
Pot înțelege scepticismul multora dintre noi. Pe undeva îl am și eu, pentru că și eu mă întreb dacă vom reuși toate acestea.
Un prieten din imobiliare povestea recent cum, cu câteva zile înainte de inaugurarea metroului Drumul Taberei din București, prețurile în cartier nu crescuseră mai deloc. Atât de mult lumea nu credea că e posibil. Și abia după inaugurarea efectivă, în următoarele 1-2 luni s-au văzut creșteri de preț la apartamentele de pe traseu.
Ne-am învățat unii pe alții să nu credem în noi.
Dacă suntem la egalitate cu Portugalia în privința PIB-ului pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare conform Eurostat, noi ne apucăm să vorbim despre ce plaje și ce turism au portughezii. Și ce autostrăzi. Cumva, ghinionul nostru fiind acela că Bucureștiul, Clujul sau Constanța nu au deschidere la Atlantic și n-ai ce să mai faci.
Dacă îi spui acum cuiva că Bacăul are un potențial de dezvoltare pe următorii 10 ani, ori că Suceava sau Focșaniul devin mai bine poziționate pentru următorul deceniu, s-ar putea să îți spună că nu crede. Așa cum nu a crezut nici în inaugurarea metroului Drumul Taberei, decât atunci când s-a suit în el.
Oare cum am lua deciziile de investiții dacă am crede în realizarea unei mari părți din aceste lucruri? Cum am investi mai departe la Bursa de Valori București, cum am investi în imobiliare și ce proiecte private am derula mai departe în România?
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: construcția de autostrăzi
