Orașul de 15 minute nu trebuie confundat cu cartierul-dormitor de pe vremea lui Ceaușescu. Diferența este că Ceaușescu a construit cartiere comuniste și circuri ale foamei
Unii confundă asociațiile capitaliste ale fermierilor cu CAP-urile comuniste. Ambele sunt forme de organizare care urmăresc exploatarea în comun a resurselor. Diferența: CAP-urile sunt rezultatul colectivizării forțate a agriculturii și au dus la un dezastru economic și social, în timp ce asocierea voluntară a fermierilor aduce beneficii oamenilor.
Așa și cu orașul de 15 minute, el nu trebuie confundat cu cartierul-dormitor de pe vremea lui Ceaușescu
Nu este nimic rău în sine în a trăi într-un oraș în care să ai la mică distanță (în sens economic, nu neapărat fizic) de casă atât școala, cât și spitalul, biserica, parcul, piața unde să-și faci cumpărăturile. De fapt, noi toți urmărim acest deziderat atunci când ne așezăm undeva: să avem metroul sau transportul public aproape, să ajungă copilul ușor la școală, să ieșim facil în parc, să beneficiem rapid de servicii de îngrijire a sănătății în caz de Doamne-ferește.
Diferența este că Ceaușescu a construit cartiere comuniste și circuri ale foamei, orașe întregi în care oamenii primeau repartiție și erau forțați să se mute sau, din contră, să nu se mute (buletin de București nu se elibera oricui), în timp ce în democrație planificarea urbană se face de către reprezentanții cetățenilor.
Așa cum Ion Iliescu nu pricepea diferența dintre asociații capitaliste și CAP-uri și tot avea nostalgii cu colhozurile, drept pentru care a întârziat retrocedarea proprietăților, tot așa unii de la AUR nu înțeleg (sau se prefac că nu înțeleg) diferența dintre planificarea urbană dictatorială de pe vremea lui Ceaușescu și planificarea urbană din democrație.
Planificarea urbană este necesară. Poți să trăiești și fără ea, dar uite cum trăiești acum în București, unde cetățenii mutați în cartierele de la periferie bat drumul la școli din centrul orașului sau unde, în caz că pățesc ceva, fac nu știu cât timp până la spital. Așadar, nu avem de ales între planificare și ne-planificare, ci între planificare comunistă și planificare democratică sau capitalistă.
Părinții mei, pensionari, vor să se mute. Acum locuiesc într-o zonă mirifică dar relativ izolată, inclusiv pentru a merge la biserică trebuie să se deplaseze cu mașina. Ar vrea să trăiască într-un loc în care să nu mai fie dependenți de mașină pentru a ajunge în locuri esențiale, într-un loc în care ambulanța să ajungă rapid, într-un loc în care să meargă pe jos la cumpărături, dar în același timp la distanță de zarva unei străzi aglomerate și poluate. Despre asta este vorba. Din păcate, când cetățeni fără meserie, tinere de 22 de ani fără o școală terminată sau clovni șoșoci care dau spectacole de circ la fiecare apariție ajung în Parlament, iată că în loc de discuție rațională avem o debandadă și o prosteală generală.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: orașul de 15 minute
