Boris Johnson publică un editorial extrem de dur. Îl redăm mai jos:
Veniți cu mine în noroiul ocru din curtea bisericii din Bucha, pe lângă biserica Sfântul Andrei, ciuruită de gloanțe. Stați deasupra mormintelor unora dintre cei 416 locuitori ai acestui oraș – dintre care 9 copii – care au fost împușcați de ruși în încercarea de a-i îngrozi pe ceilalți. Priviți fotografiile cu cadavrele lor, cu mâinile legate la spate, lăsate în stradă să putrezească sau să fie mâncate de câini.
Stați cu mine lângă rămășițele înnegrite ale unui bloc de apartamente din Borodyanka, cu instalațiile sanitare distruse și jucăriile copiilor zdrobite. Priviți ce poate face o singură bombă de 500 kg lansată de Putin, din aer, unei clădiri cu opt etaje.
Încercați să vedeți oamenilor care au scos 162 de cadavre dintre dărâmături și care i-au căutat pe cei 28 de oameni ale căror rămășițe nu au fost găsite niciodată.
Citește și: Foreign Policy: Nu vă temeți de prăbușirea Rusiei
Priviți-i pe acești ucraineni curajoși și răspundeți-mi la această întrebare: ce naiba mai așteptăm? Boris Johnson: „Putin nu nu are nicio reținere”
Ceea ce s-a întâmplat aici, în suburbiile Kievului, este fost dezgustător. Dar se întâmplă în fiecare parte a Ucrainei pe care Putin continuă să o ocupe: tortură, violuri, crime în masă.
Deși distrugerile fizice de aici sunt îngrozitoare, ele pălesc pe lângă crimele pe care Putin le comite în alte părți ale țării – punând la pământ comune întregi într-un taifun de bombe și rachete.
Nu are niciun scrupule. A renunțat de mult timp la cel mai mic respect pentru legile războiului – și cu fiecare zi care trece, mai mulți nevinovați sunt sacrificați, mai mulți soldați ucraineni curajoși sunt uciși și mai mulți tineri ruși sunt introduși în mrejele mașinii sale de tocat carne.
Așadar, permiteți-mi să pun din nou întrebarea. Ce motive imaginabile pot exista pentru întârziere? De ce nu le acordăm ucrainenilor tot ajutorul de care au nevoie, acum, când au nevoie de el? Boris Johnson: „Ucraina câștigă și va câștiga acest război.”
Să nu avem nicio îndoială. Ucraina câștigă și va câștiga acest război. Inimile ucrainenilor sunt ridicate și determinarea lor se întărește în fiecare zi. Mergeți cu mașina la periferia Kievului și veți vedea cu câtă ferocitate au luptat pentru a-și proteja căminele și casele și cât de ridicol a înțeles Putin greșit inamicul său. Veți vedea nenumărate clădiri, încremenite și cicatrizate de focurile tancurilor rusești. Veți vedea cum șenilele acelor tancuri au striat asfaltul drumurilor.
Vedeți, de asemenea, vizuinele din pădure, camuflate cu zdrențe, din care ucrainenii au întins fără teamă ambuscade acelor tancuri rusești – aruncându-le în aer cu rachete lansate de la umăr, multe dintre ele fabricate în Belfast. Vedeți cum au pus în derută ceea ce se presupunea a fi cea mai formidabilă armată din lume.
Expulzarea de către ucraineni a trupelor rusești din Kiev va rămâne în istorie ca una dintre marile fapte de arme ale timpurilor moderne. Au făcut-o din nou la Harkiv și din nou la Herson. Îl pot și îl vor alunga pe Putin din întreaga Ucraină. Acesta este acum un război de independență, iar istoria ne învață că războaiele de independență se termină într-un singur fel. Întrebarea este când.
Boris Johnson: „Ucrainenii pot și îl vor alunga pe Putin din întreaga Ucraină.”
Cu cât mai repede îi putem ajuta pe ucraineni să obțină victoria lor inevitabilă, cu atât mai repede suferința lor se va sfârși și cu atât mai repede întreaga lume, inclusiv Rusia, va putea începe să își revină din catastrofa lui Putin. Acest lucru necesită ca noi toți cei din Occident, toți prietenii Ucrainei, să ne dublăm și să ne triplăm sprijinul.
Trupele lui Putin sunt demoralizate. Ele nu mai au muniție bună. Armata sa este formată din condamnați proaspăt ieșiți din pușcărie sau din membri speriați ai minorităților etnice, ademeniți să lupte din orașe anonime din cele mai îndepărtate colțuri ale Rusiei.
Dar, oricât de risipitor ar fi, Putin are încă rezervele de populație. Are puterea de a recruta; și și-a arătat disprețul total față de valoarea vieții umane.
El pregătește acum o ripostă. Și chiar dacă ucrainenii o pot vedea venind și vor absorbi cu ușurință această lovitură, ei vor avea nevoie de ajutorul nostru pentru următoarea fază decisivă – recuperarea podului terestru. Aceasta este acea fâșie continuă de pământ cucerit care se întinde de-a lungul coastei din Donbas până în Crimeea și care blochează în prezent accesul ucrainenilor la Marea Azov.
Dacă reușesc să recupereze acel pod terestru, sau să își croiască drum prin el și să îl taie în două, ucrainenii au câștigat. Jocul s-a terminat pentru Putin.
Tot ce au nevoie pentru a face acest lucru este genul de kit pe care Occidentul îl are din abundență și care, în acest moment, nu ar putea avea un scop moral sau strategic mai mare decât să ajute Ucraina.
Ei au nevoie de “focuri de adâncime” – artilerie cu rază de acțiune mai lungă care pot doborî pozițiile lui Putin de la distanță. În prezent, ei pot vedea ce face acesta pe teritoriul ucrainean. Îi pot distinge centrele de comandă și depozitele de muniție.
Spre imensa lor frustrare, nu pot lovi aceste ținte cu sistemele pe care le au. Au nevoie de avioane pentru a lovi acele poziții din aer și au nevoie de mașini blindate și tancuri pentru a recuceri și a menține terenul pe care Putin l-a furat.
Sunt mândru că Marea Britanie este cea care se află din nou în cursă. Prin trimiterea a 14 tancuri Challenger 2, secretarul nostru al apărării, Ben Wallace, a dat un exemplu de urmat pentru alte țări. Acum este momentul ca și alții să ne urmeze exemplul.
Ucrainenii au nevoie de sute de tancuri și ar trebui să le primească de la americani, germani, polonezi și mulți alții. Unde are nevoie lumea occidentală să staționeze aceste tancuri în acest moment? Să păzească Renania de Nord-Westfalia? Să protejeze Tennessee? Să dea târcoale satelor din Wiltshire?
Același lucru se poate spune despre fiecare element de armament convențional care ar putea ajuta Ucraina să pună capăt acestei agonii.
Nu-mi vorbiți despre “escaladare”, sau despre riscul că îl vom provoca cumva pe Putin, prin creșterea sprijinului nostru, la o nouă oroare. De ce să ne temem să îl provocăm, când el a arătat deja ce va face fără cea mai mică provocare?
Cum ar putea el să “escaladeze”, când a atins deja un asemenea nivel de barbarie încât pulverizează sistematic casele civililor?
Va escalada cu o armă nucleară pe câmpul de luptă? Chiar așa? Nu cred asta nici măcar o secundă. Dacă Putin ar fi atât de nebun încât să treacă la arma nucleară, ar pierde într-o clipită toți susținătorii săi oscilanți din lume – din Africa, Orientul Mijlociu, Asia – care în prezent sunt dispuși să-i acorde indulgență.
Mai rău, din punctul său de vedere, i-ar pierde pe chinezi. Ar deveni un paria global și ar arunca Rusia într-o asemenea stare de excludere economică criogenică încât ar face ca sancțiunile actuale să pară moderate.
Mai presus de toate, ar pierde poporul rus, care ar fi complet îngrozit de consecințele unei astfel de mișcări și de unde ar putea duce. Și nici măcar nu ar funcționa. Nu i-ar opri pe ucraineni să lupte.
Nu va folosi arme nucleare. Vrea să ne facă să vorbim despre arme nucleare, pentru că vrea să prezinte războiul pe care l-a ales ca fiind o confruntare între NATO și Rusia. Nu este așa ceva. Atacul asupra Ucdainei este unul brutal și neprovocat asupra unei țări europene fără vină, iar tot ceea ce fac prietenii Ucrainei este să ajute această țară să se apere.
Nu putem fi învinuiți pentru dezastrul geostrategic pe care Putin și l-a provocat singur. Boris Johnson: „Prin violența și agresivitatea sa, el a reușit nu numai să determine Finlanda și Suedia să adere la NATO; el a distrus în mod elocvent orice argument împotriva aderării la NATO a ucrainenilor înșiși.”
Care este rezultatul eșecului nostru de zeci de ani de a ne respecta promisiunea și de a-i primi pe ucraineni la adăpostul umbrelei defensive a NATO? Rezultatul este cel mai sângeros război din Europa din ultimii 80 de ani. De dragul clarității, al stabilității și al păcii pe termen lung, acum este clar – ceea ce nu era înainte de invazia lui Putin – că Ucraina trebuie să adere.
Și da, accept că, atunci când Putin va pierde în cele din urmă și inevitabil, va fi dificil să explice totul publicului rus. Dar el va găsi o cale. El controlează organele de opinie. El are încă un sprijin foarte substanțial.
Nu este treaba noastră să ne facem griji cu privire la Putin, sau unde ar putea merge cariera sa în continuare, sau să ne angajăm în Kremlinologie inutilă. Treaba noastră este să ajutăm Ucraina să câștige – cât mai repede posibil.
Boris Johnson: „Acei oameni eroici luptă pentru noi toți”
Ucrainenii luptă pentru georgieni, pentru moldoveni, pentru statele baltice, pentru polonezi, pentru oricine care ar putea fi amenințat la momentul potrivit de revanșismul nebunesc și neoimperialismul nebunesc al lui Putin. Ei luptă pentru principiul conform căruia națiunilor nu trebuie să li se schimbe granițele prin forță.
Când Ucraina va câștiga, acesta este un mesaj care va fi auzit în întreaga lume. Așa că haideți să îi ajutăm să câștige, nu anul viitor sau anul următor, ci anul acesta, 2023; și nu-mi vorbiți, în final, despre cheltuieli.
Dacă vreți să minimizați durerea economică a lumii, dacă vreți să evitați costul enorm – în sânge – de a lăsa această tragedie să se prelungească, atunci haideți să facem împreună ceea ce este evident. Să le dăm ucrainenilor tot ce au nevoie pentru a câștiga acum.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: Boris Johnson / surs: Daily Mail
