Socialismul face mereu victime, duce către tiranie și război. În aceste zile, acum 33 de ani, ne-am recâștigat o bună parte din libertate, prin curajul unei generații ce s-a ridicat împotriva unui tiran aflat în fruntea unui sistem violent și opresiv
În aceste zile, acum 33 de ani, ne-am recâștigat o bună parte din libertate, prin curajul unei generații care s-a săturat să trăiască în minciună, în frig și întuneric și s-a ridicat împotriva unui tiran aflat în fruntea unui sistem violent și opresiv, menit să înfrângă din fașă orice încercare de eliberare.
Cum a ajuns un tiran să conducă România? Simplu. Pentru că sistemele socialiste duc mereu către așa ceva. Tirania este consecința unui sistem care pune colectivismul în fața individualismului. Care pune la un loc resursele tuturor, extrase de la noi prin agresiune și violență, fără să ți se ceară acordul, fără să te mai întrebe dacă vrei sau dacă poți să faci asta. Îți ia lucruri din casă prin anularea libertăților fundamentale, începând cu cel de proprietate.
În sistemele socialiste nu îți mai aparții. Aparții poporului, aparții colectivului.
Nici tu, nici ceea ce ai tu. Faci parte dintr-un lagăr, dintr-o sclavie sofisticată. În sistemele socialiste nu poți avea mare lucru. Statul redistribuie ceea ce ai în plus față de ceilalți. Nu te lasă să ai prea mult. Te sărăcește sistematic.
Starea naturală a omului este libertatea. Numai în libertate poți fi om cu adevărat, poți fi fericit cu adevărat. Omul caută să apere libertatea sa mereu. Este ceva natural, face parte din umanism. Nu este nimic greșit sau anormal să te gândeși în primul rând la tine și la cei dragi din jurul tău. Apoi să te gândești la ceilalți. Este ca într-un avion care se prăbușește: întâi îți pui ție masca, apoi pui masca copilului de lângă tine, pentru a supraviețui, pentru a te salva.
Socialismul se opune mereu libertăților individuale. Le constrânge, le restrânge.
Prin violență, prin forță, prin agresiune. Este contrar firii umane, pune între ghilimele umanitatea și umanismul, deși susține contrariul. Cu cât te opui mai mult intenției socialistului de a te colectiviza, cu atât crește forța tiranului care îți vâră pe gât lucruri de neacceptat. Socialistul este mereu pus pe luptă (de clasă), mereu este în căutare de dușmani, mereu este pus pe revoluții. Are nevoie mereu de bâtă, de braț armat, de o armată de zeloți care să te pună la punct în cazul în care refuzi întunericul, sărăcia și frigul egalității de ”șansă” și al redistribuirii ”echitabile” în societate.
Socialismul este cea mai mare iluzie a umanității. Socialismul este cea mai mare eroare intelectuală.
Socialismul face mereu victime, duce către tiranie și război. Socialismul este despre sărăcie, nu despre bunăstare. Problema socialismului nu este că este prost aplicat sau că are nevoie de oameni care să îl înțeleagă și să îl aplice ”corect”. Nu poate fi aplicat corect niciodată. Omul ”nou” nu poate face mai mult din socialism decât omul ”vechi”.
Din păcate, la Revoluția din ’89 am schimbat Omul Vechi cu Omul Nou și nu sistemul. Deși Revoluția a pornit ca o luptă pentru libertate, multe libertăți se lasă așteptate pe aici. Iar socialismul rămâne încă cea mai bună opțiune pentru ”prosperitatea” noastră. Cea mai săracă țară de pe aici…
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: socialismul
