Mii de ruși încearcă să părăsească țara, de frică să nu fie trimiși pe front: „Suntem doar carne de tun”
După anunțarea așa-numitei mobilizări parțiale, mii de ruși încearcă să părăsească țara. Din Riga relatează Juri Rescheto. Să fugă, cât se mai poate. Mii de ruși încearcă să părăsească țara, de frică să nu fie trimiși pe front. Ministerul Apărării susține oficial că vor fi convocați doar 300.000 de bărbați, cu vârsta maximă de 55 de ani și cu experiență militară anterioară. Dar presa rusă relatează despre bărbați mai în vârstă și persoane fără experiență militară care ar fi primit ordin de mobilizare. “Novaia Gazeta Europa”, publicaţie critică față de Kremlin, ar fi aflat că numărul vizat de fapt de autorități ar fi mult mai mare: până la un milion de soldați recrutați din rândul populației. Kremlinul dezminte, dar lumea este îngrijorată.
“Teamă nu îmi este de fapt. Dacă vor, ne iau oricum pe toți”, constată cu resemnare pentru DW Michail Bajankin, de 28 de ani, lucrător la un depozit din Cerepoveț.
El spune că nu ar pune niciodată mâna pe armă, pentru că el nu înțelege care sunt de fapt obiectivele așa-numitei operațiuni speciale din Ucraina: “Ei vorbesc de o anume obligație. Ce obligație? Dacă țara noastră ar fi atacată, atunci da. Aici însă noi atacăm o țară vecină.”
Ca Michail gândesc mulți alți bărbați în Rusia. Unii se urcă în mașină sau avion și părăsesc țara. Cine nu are viză pentru UE, merge în Georgia, Kazahstan sau Mongolia. În rețelele de socializare se vorbește de cozi de kilometri la punctele de trecere a frontierei. Cine are bani, fuge în Emiratele Arabe Unite sau în Turcia. Alte destinații căutate sunt Serbia și Finlanda.
Părăsirea Rusiei cu inima grea
Un inginer de 34 de ani din Krasnodar, care preferă să rămână anonim, tocmai a ajuns la Tbilisi, capitala Georgiei. El a fost anterior în armată cu contract de lucru și îndeplinește toate criteriile pentru a fi mobilizat. În dialog cu Deutsche Welle, el admite că se gândea demult să plece din Rusia. Anunțul mobilizării parțiale i-a întărit și mai mult determinarea: “Nu am plecat pentru totdeauna din țara mea. Iubesc Rusia și o să revin cu siguranță cândva.”
Nici Dennis din Rostov pe Don, comerciant online de 28 de ani, nu ar fi vrut să părăsească Rusia vreodată. Dar deja pe 24 februarie, la izbucnirea războiului, ar fi știut că nimic nu mai este cum ar trebui să fie, a spus el pentru DW: “Am înțeles cu toții că toată situația nu poate aduce nimic bun, chiar dacă credem în bine până la capăt.”
Valeri Klepkin, de 43 de ani, a locuit până în urmă cu două zile în nordul Rusiei. Inginerul servise anterior în trupele Ministerului de Interne
La începerea războiului, povestește el pentru DW, Valeri ar fi primit mai multe cereri de convocare, pe care însă le-a ignorat: “Sunt ofițer în rezervă de gradul unu. Nu am vrut să aștept prea mult până când voi fi confruntat cu decizia: închisoare sau crimă.” Când a auzit de mobilizarea parțială, Valeri și-a făcut bagajul și a plecat imediat în Finlanda, unde are mulți prieteni. Bărbatul știe finlandeză, bunicul lui a locuit acolo. Valeri se bucură că a reușit să ajungă în Finlanda.
Fără drept de intrare pentru rușii care fug de mobilizare
Accesul în țările baltice nu este posibil pentru rușii care fug de trimiterea pe front. Ministrul leton de Externe Edgars Rinkēvičs a refuzat primirea acestora și a motivat că ar fi vorba de o amenințare la adresa securității naționale a țării sale. Premiera estonă Kaja Kallas nu vrea nici ea să primească refugiați ruși. Ea a cerut opoziției ruse să lupte pentru o schimbare de regim în Federația Rusă. Nici Lituania nu vrea să audă de acordarea de azil rușilor care fug de mobilizarea în armată. O poziție similară a adoptat și guvernul Cehiei. Guvernul finlandez ia în calcul suspendarea tranzitului pentru toți cetățenii ruși.
Politicianul rus de opoziție Lev Schlossberg critică aceste decizii
Intervievat de Deutsche Welle, el a reproșat guvernelor țărilor est-europene că ar ceda presiunilor populiștilor de dreapta, ridicând astfel o nouă cortină de fier: “Mai devreme sau mai târziu, pacea va fi din nou instaurată. Cu cât mai mare va fi acum prăpastia dintre noi, cu atât mai greu ne va fi pe viitor să ne regăsim.”
Drumul înainte este unul lung, crede Michail Bajankin, de 28 de ani. El nu știe dacă va mai apuca ziua revenirii păcii. Lucrătorul de depozit din Cerepoveț spune că, pentru guvernul rus, viața unui om omului nu are valoare: “Ne spun să mergem pe front. Nu le pasă dacă ne mai întoarcem sau nu de acolo. Pentru ei, suntem doar carne de tun.”
Nici Valeri Klepkin nu crede într-un viitor fericit în Rusia, cel puțin nu în viitorul apropiat: “Când a izbucnit războiul civil în Rusia, acum mai bine de o sută de ani, conaționalii mei nu și-au putut închipui că regimul sovietic totalitar va exista timp de 70 de ani. Așa mult nu va rămâne Putin la putere, dar câteva decenii încă ar mai putea.”
Sursa: Deutsche Welle / Autor: Juri Rescheto
Îți recomandăm:
„Acum nu este război, este politică”. Bărbații chemați la încorporare în Rusia fug din țară
cuvinte cheie: carne de tun
