Libertatea de exprimare a fost încălcată în ședința solemnă ce marca împlinirea a 32 de ani de la Revoluție, conform declarațiilor lui Alexandru Kocsis, deputat din partea Forța Dreptei.
Redăm declarațiile lui Alexandru Kocsis:
Florin Cîțu și Marcel Ciolacu au încălcat libertatea de exprimare exact în ședința solemnă ce marca împlinirea a 32 de ani de la Revoluție. Atât au înțeles ei din Revoluție.
Cei doi preşedinţi de şedinţă au refuzat să îmi dea dreptul la cuvânt invocând că nu m-am înscris la cuvânt “prin cerere depusă la Secretariatul General”, deși am avut tot timpul apăsat butonul de solicitare a cuvântului.
Pare că domni Cȋţu şi Ciolacu, foarte scrupuloşi, respectau o regulă prestabilită, dar nu este aşa
Nu au respectat nimic din regulile stabilite în ședința Birourilor Permanente Reunite şi anume ca pentru fiecare grup parlamentar să existe un singur vorbitor și timpul alocat discursului să nu depășească 5 minute. Toate grupurile parlamentare au depăsit timpul alocat (mai puţin UDMR care nu a luat cuvantul), iar ȋn privinţa vorbitorilor, PSD a avut doi vorbitori, AUR a avut doi vorbitori, USR a avut trei vorbitori, iar din partea celor 20 de parlamentari neafiliaţi, deşi 16 suntem cei care au demisionat din PNL, Florin Cȋţu i-a dat cuvântul doar Dianei Şoşoacă, care deasemenea a depăşit cu mult timpul alocat.
Abuz de putere, comportament discreţionar, confundarea Parlamentului cu o moşie şi mânjirea prin cenzură a unei şedinţe solemne despre libertate, reprezeintă o dovadă ȋn plus că la 32 de ani de la Revoluţie tot FSN conduce România.
Îți recomandăm:
Prezint mai jos ceea ce vroiam să spun în ședința solemnă dedicată Revoluției din decembrie 1989:
“Un nou an, o nouă şedinţă solemnă. Anul acesta marcăm 32 de ani de la Revoluția din decembrie 1989. Atunci, români dornici de libertate au înfruntat forțele represive ale unui regim criminal care a folosit armele ȋmpotriva propriului popor. Curajul acelor oameni care au înfruntat gloanţele ne permitenouă, astăzi, să beneficiem de avantajele libertății.
În ultimii ani, mi-am pus de multe ori întrebarea ”de ce la zeci de ani distanță nu se poate afla adevărul?”
Au fost atât de multe ședințe solemne, ca aceasta, însă, din păcate, o astfel de ședință solemnă rămâne o simplă formalitate, atât timp cât oamenii nu știu nici astăzi, cu nume și prenume cine sunt vinovații pentru morții de la Revoluție și cine sunt cei care au deturnat Revoluția oamenilor în beneficiul unor continuatori ai regimului comunist, ca Ion Iliescu şi camarila securisto-comunistă din preajma lui.
Familiile celor 1166 de victime meritau să știe cu nume și prenume cine sunt cei care le-au omorât copiii, soţii, parinţii
Oameni nevinovaţi au plătit preţul suprem în căutarea libertății. Este bine că vorbim despre ei în fiecare an, dar trebuie să acceptăm şi faptul că statul a eșuat în identificarea criminalilor. Statul nu a vrut sau nu a putut să identifice criminalii, ceea ce, ȋn ambele variante, ȋnseamnă eşec.
Pe 10 noiembrie anul acesta, Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au decis ca dosarul Revoluției din decembrie 1989 să se întoarcă la Parchetul Militar. Rechizitoriul din acest dosar va trebui refăcut integral. Ancheta trebuie refăcută, în mare măsură, după ce au fost anulate unele documente.
Îți recomandăm:
Nu este prima dată când se ȋntâmplă. Rudele victimelor au trecut prin numeroase astfel de amânări
Au trecut 32 de ani și singurul pedepsit a fost Nicolae Ceaușescu, care a dat ordin să se tragă în manifestanți până pe 22 decembrie, după care a fugit, iar puterea a fost preluată de Ion Iliescu și FSN. Cine şi de ce a tras după 22 decembrie? Cine sunt criminalii, cu nume şi prenume? Cine sunt cei care au dat ordinele, cu nume şi prenume? De ce au făcut-o? Cine au fost beneficiarii haosului? Concluzii oficiale, instituţionale, adevăr acceptat la nivel de stat, nu adevărul pe care ȋl ştim cu toţii, ȋn sinea noastră, dar pe care nu şi-l asumă nimeni la nivel de stat.
Este inadmisibil ca ȋntrebarea, pe care și-au tot pus-o românii după Revoluție, ”Cine a tras în noi, după 22?”, să rămână fără un răspuns oficial, bazat pe o decizie a justiției
Noi, ca politicienii, nu trebuie să intervenim în justiție, dar avem datoria să aflăm de ce nu se poate afla adevărul la 32 de ani distanţă? Este o problemă de buget pentru procurori? Este o problemă de competenţă la nivelul Ministerului Justiţiei? Poate am fi putut să le rezolvăm dacă am fi pus la dispoziția procurorilor bugetul SRI de 3,2 miliarde de lei. Poate aşa am fi putut afla în acești 32 de ani ”marele secret”, dacă se dorea cu adevărat.
Dacă este o problemă de competență, atunci să fim atenți când Ministerul Justiției ne va propune schimbări la legislația ce privește criteriile de promovare, dacă o va face vreodată.
Dacă este o problemă de lipsă de voință la vârful Parchetelor, aștept ca Ministrul Justiției să îi propună Președintelui ţării pe acei șefi de parchete care să facă o prioritate din aflarea adevărului şi să răspundă cu funcţia dacă nu finalizează dosarul.
Dacă ești președintele României și ai semnat decretul de numire a Gabrielei Scutea în fruntea Parchetului General, în mod normal, ar trebui să îți crape obrazul de rușine în fața acestui verdict.
Cert este că dacă nu schimbăm radical lucrurile, o să ne mai întâlnim încă 32 de ani în ședințe solemne și tot nu vom ști, oficial, cine este vinovat pentru morții din decembrie 1989.”
