Servitoarea domnului Butunoiu
Eu eram tânăr. Doamna R lucra se ocupa de tot ce era de făcut la mine în casă: curățenie, mâncare, cumpărături etc.
La început am luat-o pentru câteva ore pe zi. Însă în foarte scurt timp a ajuns să lucreze „full-time”, să spun așa, adică zilnic, de dimineața până seara. Cu toate că nu era nevoie să aspire de două ori pe zi un praf care oricum nu mai era acolo de mult, sau eu să mă șterg cu un prosop dimineața, cu altul la prânz și cu două seara. Doamna R era pensionară când a venit, și a stat mulți ani la mine, până nu a mai putut și a simțit că vine ceasul. Și s-a întors la dânsa, în satul ei din Mureș, de unde plecase când avea 14 ani și unde știa că se va întoarce ca să-și încheie socotelile.
Îți recomandăm:
Cu toate că nu mai avea pe nimeni, nici acolo și nici în altă parte
Fratele ei murise cu puțin timp în urmă. Iar de un nepot nu mai putea da, peste mările şi zările în care ajunsese. M-a iubit Doamna R și a avut grijă de mine cum nu-mi imaginam că aş putea vedea în altă parte decât în vreo telenovelă sau un roman. Și noi toți din familie am ajuns să o iubim foarte repede, ai mei o invitau la ei în vizită în Galați, îi aduceau cadouri când ajungeau la fiul lor în Capitală, vorbeau cu dânsa la telefon mai des decât cu mine. Făcea parte din familie, desigur.
M-am dus cu dânsa la doctor, într-o zi, știam că vor veni şi zilele acelea. Am intrat cu dânsa în cabinet şi doctorul a întrebat-o dacă este bunica mea. La care Doamna R a răspuns „Nu, eu sunt servitoarea domnului Butunoiu!” Aşa mi-a spus toată viața, domnul Butunoiu. Și eu și noi toți ceilalți din familie îi spuneam Doamna R…
