Anatomia inflației: când nu vrem ca stolul să zboare
Asemenea evoluției pandemiei și a războiului din Ucraina, în ultima perioada, inflația a devenit și ea un subiect intens dezbătut – dacă nu cel mai dezbătut – în spațiul public. Oarecum este o consecință normală, în contextul în care, prețurile de consum au înregistrat creșteri deosebit de rapide cu efecte negative asupra întregii societății și, în special, asupra grupurilor vulnerabile, atât la nivel global cât și în România.
Rapiditatea și magnitudinea creșterii prețurilor sunt și mai surprinzătoare, în contextul în care, revenirea bruscă se înregistrează după o perioadă caracterizată de o inflație relativ scăzută. Nivelul inflației a atins un record vechi de cca. 40 de ani în țările dezvoltate și unul de aprox. două decenii în Europa Centrală și de Est (CEE), inclusiv în România. Mai mult decât atât, în cele mai recente dezbateri, a apărut și temutul concept al spiralei prețuri-salarii, ceea ce presupune o perioadă îndelungată cu o inflație ridicată.
Fenomenul inflației poate fi analizat și explicat folosind mai multe abordări. Totodată, asta înseamnă că o analiză completă este practic imposibil de realizat. Din aceste considerente, articolul prezintă un cadru stilizat și simplificat asupra procesului, cum un șoc sectorial – o creștere tranzitorie și bine localizată a inflației – a rezultat într-un mediu caracterizat de scumpiri generalizate și, în care, există riscul ca inflația ridicată să devină înrădăcinată în numeroase economii ale lumii.
1. Propagarea creșterilor de preț în economie
Pentru a înțelege fenomenul, este important să facem o diferențiere între fazele și tipurile de efecte potențiale ale șocurilor inflaționiste care provin din diferite segmente ale economiei. În acest sens, putem vorbi atât despre efecte de runda întâi cât și cele de runda a doua. În continuare, efectele de runda întâi pot fi împărțite în două categorii: efecte directe și indirecte conform Graficului 1[1].
Grafic 1. Efectele șocurilor sectoriale asupra prețurilor de consum
Pentru a prezenta mai ușor categoriile menționate mai sus ne putem imagina o economie sau un lanț simplu de producție, similar celui prezentat în Tabelul 1A (coloana asociată cu efectele directe este marcată cu portocaliu).
Acest lanț este compus din trei producători, dintre care doi (P1 și P2) sunt mai degrabă sectoare asociate cu producerea unor mărfuri generice, iar nodul P3 furnizează consumatorilor (CH) bunuri și/sau servicii complexe. De asemenea, L reprezintă forța de muncă în procesul de producție. De menționat că legăturile dintre sectoare sunt direcționate și au ponderi (grosimi) diferite, reprezentând sensul și importanța relațiilor, iar nivelul prețurilor de consum poate fi măsurat la nodul CH.
De asemenea, să presupunem că, la momentul inițial (t = 0), un șoc relativ ușor lovește P1 – de ex. o creștere modestă a prețului țițeiului. Cu două muchii direcționate, P1 poate influența prețurile de consum la nodul CH, precum și prețul de producție la P3. La momentul următor (t = 1), impactul șocului inițial poate fi măsurat asupra inflației – de ex. impactul aproape imediat al cotațiilor mai mari ale țițeiului asupra componentei de combustibili a coșului de consum.
În același timp (t = 1), apare și un alt șoc moderat la P2. Însă, P2 are un rol limitat în economie, reprezentat de o legătură cu pondere redusă dinspre P2 spre P3. Ca urmare, influența P2 asupra P3 este mică sau chiar neobservabilă. În consecință, nodul P3 rămâne inactiv – mai degrabă absoarbe decât să transmită șocul de preț inițial. Acesta poate fi cazul, dacă P3 are capacitatea de a compensa impactul costurilor suplimentare folosind marja operațională.
Ca rezultat, la momentul (t = 2), ambele șocuri sectoriale sunt deja estompate, în timp ce dinamica inflației măsurată la consumatorul final revine la nivelul inițial. Cu alte cuvinte, șocurile sectoriale modeste și eterogene în economie, de obicei, au doar efecte directe limitate și tranzitorii asupra inflației prin canalul componentelor non-core[2] ale coșului de consum.
Tabel 1A. Propagarea stilizată a șocurilor de preț
Într-un al doilea scenariu (Tabelul 1B), la momentul (t = 0), ar putea fi presupus un șoc sever și simultan, cu creșteri importante de preț înregistrate la P1 și P2. Similar cu exemplul anterior, efectul direct și aproape imediat (t = 1) al lui P1 asupra CH poate fi măsurat. Cu toate acestea, datorită dimensiunii și naturii sincronizate a șocului, producătorul P3 decide creșterea prețului de vânzare. La momentul (t = 2), această acțiune se traduce într-o inflație mai ridicată pentru consumatori, determinată de creșterea componentei core – produse și servicii mai complexe – a indicatorului de inflație. Cu alte cuvinte, șocul inițial creează un efect de domino sau cascadă, astfel încât consumatorii pot percepe și efectele indirecte ale șocului sectorial inițial.
Cu toate acestea, propagarea șocului se oprește la momentul (t = 3). Din perspectiva politicii monetare, al doilea scenariu este mult mai provocator, totuși, cu o bancă centrală independentă și credibilă, este de așteptat ca șocurile să se disipeze pe un orizont îndelungat de timp, iar inflația să se întoarcă la un nivel relativ stabil și scăzut.
Tabel 1B. Propagarea stilizată a șocurilor de preț
În configurația finală (Tabelul 1C), o nouă legătură este adăugată rețelei – din CH la L[3] -, pentru a încorpora potențiale efecte de runda a doua. Tabelul 1C se referă la posibilitatea ca, pe lângă impactul direct și indirect, inflația ridicată ar putea influența modul în care salariile sunt stabilite, în cazul în care, angajații încearcă să-și restabilească puterea lor reală de cumpărare la nivelul pre-șoc prin negocieri salariale (sau prin practici de indexare a salariilor). De altfel, o reacție absolut normală din perspectiva angajaților.
În acest caz special, propagarea șocului nu se mai oprește la momentul (t = 3), deoarece consumatorul final (CH) nu doar observă, ci poate transmite presiunile inflaționiste prin exercitarea unor influențe asupra L. Apoi, creșterea costurilor cu salariile – în cazul în care, nu pot fi contrabalansate prin creșterea productivității – acționează ca și șocurile de preț din segmentul energetic, declanșând astfel așa-numita spirală prețuri-salarii. Desigur, într-un context în care, se observă creșteri de prețuri generalizate, este posibil ca nici antreprenorii să nu se mai mulțumească cu nivelul câștigurilor realizate anterior și vor încerca să obțină marje nominale mai ridicate. Însă, deocamdată, să lăsăm cadrul modelului cât simplu posibil.
Tabel 1C. Propagarea stilizată a șocurilor de preț
Este important de menționat și faptul că această configurație a lanțului este reprezentativă pentru o economie în care așteptările inflaționiste devin slab ancorate, iar credibilitatea băncii centrale este afectată în mod negativ.
Încorporarea efectelor de runda a doua conduce la rezultate importante asupra naturii fundamentale a inflației. Adăugarea unei legături puternice între două noduri cheie (CH și L) ale rețelei contribuie la accelerarea fenomenului de “răspândire” a creșterilor de preț. Spre deosebire de primele două exemple stilizate, de această dată, șocurile specifice sectoarelor pot declanșa presiuni inflaționiste de lungă durată, deoarece o pondere relativ mare a actorilor devine activă – își măresc prețurile de producție – la fiecare pas al procesului. Șocurile nu se mai disipează cu trecerea timpului.
Odată cu creșterile sectoriale simultane și mai frecvente ale prețurilor, inflația se accelerează, în timp ce componentele individuale ale coșului de consum încep să prezinte o corelație semnificativ mai mare: se produce o schimbare de regim în economie, iar inflația devine înrădăcinată.
2. Regimurile inflaționiste
Experiențele istorice, dar și cercetările empirice[4] sugerează faptul că inflația are (cel puțin) două regimuri cu caracteristici distincte, cum a fost indicat și în capitolul precedent: inflație fie relativ scăzută și stabilă, fie ridicată și volatilă. În acest sens, Graficul 2 furnizează un rezumat asupra câtorva trăsături cheie ale regimurilor.
Grafic 2. Regimurile inflaționiste
Dacă analizăm situația României, ne putem gândi la propriile experiențe din perioada anilor 90’ și începutul anilor 2000 (Regimul 2 asociat inflației ridicate), sau la perioada pre-pandemică, care a fost caracterizată de creșteri de prețuri relativ modeste și predictibile (Regimul 1 asociat inflației scăzute). Aceste proprietăți condiționate de starea specifică a economiei investigate se pot regăsi și la nivel global. Graficul 3 prezintă evoluția și dispersia ratei inflației în aproape 20 de economii importante ale lumii cu serii de date lungi.
Din acesta reiese faptul că, de obicei, ritmul creșterilor prețurilor de consum este modest (Regim 1), însă putem identifica și perioade excepționale (Regim 2) cum ar fi cele apropiate de războaiele mondiale sau cea a anilor 70’-80’, cunoscută și ca epoca Marii Inflații[5].
Grafic 3. Inflația dintr-o perspectivă istorică: cu excepția perioadelor de război și a anilor 70’, inflația tinde să fie scăzută (%)
Dacă am vrea să facem o comparație regimurilor inflaționiste, ne-am putea gândi la gheață (Regim 1) și apă (Regim 2). Materia este aceeași, totuși, prima este solidă, particulele ei fiind bine așezate, stabile și predictibile. Peste temperatura de echilibruînsă, ea devine fluidă și instabilă, o substanță care poate lua ușor forme diverse căutând mereu să evadeze din cadrul determinat de mediul înconjurător.
Un alt exemplu din natură, ar putea să fie un stol de păsări. Pe sol, grupul de păsări se mișcă lent sau deloc (Regim 1), însă în aer, stolul poate lua formațiuni uimitoare (Regim 2). Urmărindu-le, ne fac să credem că o putere superioară sau conștiința comună le inspiră zborul. Știința însă ne arată că aceste formațiuni minunate pot fi create pe baza unui set de reguli și decizii simple la nivel individual care ține cont de mișcarea “vecinilor” din stolul respectiv. În mod similar, în economie, o firmă poate fi îndemnată să-și scumpească produsele dacă „vecinii” (furnizorii) cresc semnificativ prețurile (iar cererea rămâne robustă). De data această însă, nu vrem ca stolul să zboare.
3. Magnitudinea șocului asupra prețurilor de consum în contextul crizelor multiple – pandemia și războiul din Ucraina
Ca o economie să intre în zona de risc (Grafic 2) – și, ulterior, într-un regim nou -, este necesar să aibă loc schimbări majore în contextul în care ea operează. Astfel de schimbări pot fi cauzate de războaie și efecte implicite ale acestora, cum ar fi creșterea bruscă a deficitului bugetar finanțat prin emisiuni monetare. Un alt exemplu este perioada anilor 70’, caracterizată de crize petroliere, renunțarea la acordul de la Bretton Woods, dar și lipsa răspunsurilor adecvate ale politicilor fiscal-monetare etc.
În contextul actual, declanșarea pandemiei și apoi a războiului din Ucraina – două evenimente de tip lebădă neagră -, au avut consecințe enorme asupra evoluției inflației la nivel global. În contextul pandemiei, autoritățile au implementat măsuri ultra-stimulative – de ex. în perioada anilor 2020-2021, deficitul bugetar cumulat al SUA a atins cca. 25% din PIB – asigurând astfel revenirea rapidă a economiei. În același timp însă, măsurile de ajutor au contribuit și la creșterea nesustenabilă a cererii de consum. În plus, producția a fost afectată grav de blocajele în lanțurile de aprovizionare, iar atacul Rusiei asupra Ucrainei a generat șocuri negative severe, în special pe piața energiei și cea alimentară, într-un context în care s-au cumulat deja presiuni importante asupra economiei globale.
Deși au loc la nivel global, evenimentele menționate mai sus exercită efecte semnificative asupra economiei autohtone, iar pentru evaluarea riscurilor asociate este important să înțelegem atât structura economiei cât și răspunsul sectoarelor expuse șocurilor externe.
Prin urmare, Graficul 4 prezintă harta economică a României. Pentru a face vizualizarea mai transparentă și mai ușor de interpretat, studiul folosește algoritmi specifici pentru identificarea potențialelor clustere (un grup mic sau o mulțime de elemente cu proprietăți asemănătoare). Pe baza rezultatelor, se pot distinge patru partiții principale (marcate prin culori diferite), dintre care cele două grupuri mari, deosebit de relevante din perspectiva comportamentului de stabilire a prețurilor de consum.
Prima grupare (mov) se formează în vecinătatea consumului final al gospodăriilor (CH). Acest cluster este dominat de sectoare asociate în primul rând cu piața internă, de ex. industria alimentară (cod C10-12), precum și o gamă largă de servicii private. Furnizorii din grup servesc nevoile casnice ale gospodăriilor prin legături directe și/sau indirecte importante.
A doua divizie mare (verde) este asociată, în principal, cu producătorii de bunuri industriale care sunt bine integrați în lanțurile valorice globale, sugerat de așezarea lor în apropierea exporturilor (EX) și importurilor (IM), cele două noduri dominante ale grupării. În linie cu așteptările, producția de autovehicule (C29) – sectorul exportator emblematic al României – face parte din această partiție.
Al treilea cluster, destul de mic și concentrat (albastru) este legat de lanțurile valorice ale investițiilor, formarea brută de capital fix (GFCF) fiind cel mai important reprezentant. Împrejurimea nodului GFCF este compusă din sectorul construcțiilor (F – efectiv se suprapune cu GFCF) și fabricarea altor produse minerale nemetalice (C23 – furnizorul principal de materiale de construcție) etc.
Ultima partiție acoperă domenii legate de sectorul public, cum ar fi nodul care reprezintă cheltuielile de consum ale administrației publice (CG), activități de sănătate umană (Q86) sau educația (P).
Deși Graficul 4 prezintă structura specifică a economiei românești, cele patru grupări mari identificate ar putea să fie reprezentative și altor țări din categoria economiilor relativ mici și deschise, cum ar fi Cehia, Polonia sau Ungaria.
Grafic 4. Harta rețelei economice a României
Notă: culorile reprezintă grupările identificate cu ajutorul unor algoritmi; dimensiunea bulelor este proporțională cu importanța sectoarelor corespunzătoare; CH = cheltuieli de consum ale gospodăriilor, CG = consumul administraţiilor publice, CNPSH = consumul organizațiilor nonprofit, GFCF = formarea brută de capital fix, EX = exporturi, IM = importuri, D21X31 = impozite nete pe produse, L = compensarea angajaților, K = compensarea capitalului, restul denumirilor corespund codurilor CAEN; săgețile portocalii marchează poziția sectoarelor (C19, C24, D, A01, IM și L) care au fost alese special pentru evaluarea presiunilor inflaționiste.
Pentru a măsura presiunile de preț în economie, am ales sectoarele energetice (cod D35 – energie electrică, gaz etc., respectiv C19 – fabricarea produselor petroliere rafinate), fabricarea metalelor de bază (C24) precum și agricultura (mai precis, A01 – producția vegetală și animală). Deși ramurile selectate joacă roluri importante în economia României, prețurile de producție din aceste sectoare sunt influențate puternic de evoluții externe, o trăsătură obișnuită a unor piețe deschise și integrate la nivel global. Pentru a acoperi o gamă cât mai largă a presiunilor inflaționiste potențiale, am inclus în listă atât costurile unitare ale forței de munca (asociat nodului L) cât și cursul de schimb EUR/RON (asociat nodului IM – importuri).
Deși harta rețelei economice a României este mult mai complexă decât cea prezentată la începutul articolului (Tabelul 1A-1C), presupunem că o creștere de preț într-un sector specific poate produce atât efecte directe cât și indirecte asupra prețurilor de consum.
Graficul 5 prezintă rezultatul exercițiului utilizând date istorice de preț pentru cele șase sectoare selectate. În era pre-COVID (2005-2019), au existat doar trei trimestre sau aproximativ 5% din numărul total al trimestrelor analizate, când indicele s-a situat în afara intervalului obișnuit de variație. Iar, într-un caz, indicatorul s-a apropiat mult de limita superioară.
Pe timpul pandemiei, putem distinge cel puțin două perioade specifice. În stadiul incipient al crizei, riscurile inflaționiste au fost scăzute. Însă, situația s-a schimbat semnificativ la sfârșitul anului 2020, indicatorul semnalând riscuri în creștere. Mai mult decât atât, am putea caracteriza sfârșitul anului 2021 – începutul anului 2022 ca o perioadă explozivă, cu nivelul presiunilor de cost atingând cel mai ridicat nivel din 2005 – anul în care sistemul țintirii inflației a fost introdus în România. Cu alte cuvinte, amploarea șocului care a lovit economia țării la începutul anului 2022 este fără precedent[6].
Notă: linia punctată marchează proiecția modelului utilizând date istorice până în T1 2022.
4. Unde ne aflăm: stolul și-a luat deja zborul?
Contextul actual caracterizat de crize multiple a generat o undă de șoc forțând agitație, mișcări și reașezări. Condițiile noi au împins economia globală în zona de risc (Grafic 6). Prin urmare, fără intervenție, situația riscă să scape de sub control. După cum a sumarizat Stefan Ingves[7], guvernatorul băncii centrale a Suediei – cea mai veche bancă centrală din lume – și un expert de renume în domeniu: “ca bancă centrală, trebuie să faci ceea ce trebuie să faci. Dacă stai cu brațele încrucișate și speri că inflația va scădea de la sine, în curând vei pierde așteptările inflaționiste și atunci rata de politică monetară trebuie să crească și mai mult. Mai bine o faci mai devreme decât mai târziu. Dacă o faci mai târziu, va fi și mai rău”. Luând măsuri prudente, însă, cu un dozaj adecvat, stolul inflaționist poate fi calmat – linia albastră de pe Graficul 6.
Grafic 6. Regimurile inflaționiste și poziția economiei globale
Situația României nu este cu mult diferită. La sfârșitul anului 2020, rata anuală a inflației s-a situat în apropierea țintei (Grafic 7). Însă, în 2021, dinamica prețurilor a început să se accelereze rapid sub influența efectelor directe ale crizei energetice iar, anul acesta, au apărut și efectele indirecte. O bancă centrală nu poate determina oferta – cum ar fi cantitatea gazelor naturale produse în economie -, prin urmare, calmarea presiunilor și ancorarea așteptărilor inflaționiste au presupus măsuri echilibrate care nu alimentează ci contribuie la absorbirea excedentului de cerere.
Grafic 7. Descompunerea ratei anuale a inflației din România (%)
Referințe:
Bank for International Settlements (BIS, 2022). “Inflation: a look under the hood”, Annual Economic Report, Chapter II.
Balint, C. (2022). “Sectoral price shock propagation via input-output linkages”, Romanian Journal of Economic Forecasting (urmează).
Bobeica, E., Ciccarelli, M., și Vansteenkiste, I. (2021). “The changing link between labor cost and price inflation in the United States”, European Central Bank, Working Paper Series, No 2583.
Borio, C., Disyatat, P., Xia, D., și Zakrajšek, E. (2021). “Monetary policy, relative prices and inflation control: flexibility born out of success”, Bank for International Settlements (BIS) Quarterly Review, September 2021.
Borio, C., Disyatat, P., Xia, D., și Zakrajšek, E. (2022). “Looking under the Hood: The Two Faces of Inflation”, VoxEU.org, 25.
Carstens, A. (2022). “The return of inflation”, discurs susținut la International Center for Monetary and Banking Studies, Geneva.
European Central Bank (2004). “Recent oil price developments and their impact on euro area prices”, Monthly Bulletin (July 2004).
European Central Bank (2010a). Structural Issues Report.
European Central Bank (2010b). “Oil prices – their determinants and impact on euro area inflation and the macroeconomy”, Monthly Bulletin (August 2010).
Lane, P., R. (2022). “Inflation in the near-term and the medium-term”, discurs susținut la MNI Market News Webcast.
[1] Această clasificare este în linie cu cea utilizată de ECB (2004, 2010a și 2010b) și Lane (2022).
[2] Băncile centrale, de obicei, fac o diferențiere core vs. non-core cu privire la componentele coșului de consum. Pentru mai multe detalii vedeți BNR (2007): https://www.bnro.ro/DocumentInformation.aspx?idInfoClass=6786&idDocument=3709&directLink=1
[3] Cu o pondere proporțională cu sensibilitatea salariilor la nivelul inflației (e.i. curba Phillips a salariilor).
[4] Pentru mai multe detalii vezi, de ex. BIS (2022), Bobeică et al.(2021), Borio et al. (2021 și 2022) și Carstens (2022).
[5] O analiza interesantă a epocii este prezentată pe https://www.federalreservehistory.org/essays/great-inflation.
[6] Concluzia exercițiului este în linie cu rezultatele formulate în Raportul Anual BNR (2021) – Caseta 3, Harta termică a presiunilor inflaționiste din economie (https://www.bnro.ro/DocumentInformation.aspx?idDocument=40392&idInfoClass=3043).
[7] La conferința internațională “Future of Central Banking” (2022, Vilnius): https://www.lb.lt/en/events/international-conference-future-of-central-banking.
cuvinte cheie: anatomia inflației
