Ucraina, un an de teroare
Au mai ramas puține zile până cand vom consemna că a trecut un an de la invadarea samavolnică a Ucrainei de către Rusia. A trecut vremea în care satrapul de la Kremlin sustinea ca vrea sa îi “apere” pe conaționalii săi de guvernul legitim de la Kyiv.
De câteva luni, tot ce mai realizează mareața armată roșie, sau cum i-or mai zice acum, este să distrugă infrastructuri vitale din Ucraina, în timp ce lista morților în acest război absurd se tot lungește. Mai cad elicoptere de atac de ultima generație cu luptători de elită (sunt sigur că familiile lor sunt mândre că au fost declarați eroi post-mortem de patria-mamă, care i-a trimis să lupte pentru o cauză pierdută).
Mai se găsesc prin Republica Moldova ramașițe ale rachetelor trase de ruși. Mai zice una-alta președintele Franței, ratând orice șansă de a tăcea mai înțelept, mai sunt bombardate blocuri de locuințe din Ucraina, G-7 și UE mai impun o restricție exporturilor ruse de energie…
Ca un făcut, numărul rușilor care au fugit din propria țară îl intrece pe cel al celor luați cu arcanul la oaste. Trec peste detaliul, aflat ieri, că în Rusia s-ar pregati cartele pentru mai multe produse; poate, totuși, nu e adevărat, deși mi-ar placea să fie.
Dar rămân cu o dilemă teribilă: cum anume ar arăta condițiile care să îl facă pe piticul scelerat să oprească razboiul dement pe care l-a declanșat?
Cum își imaginează că ar putea avea o pace convenabilă pentru regimul lui? Astă-vară s-ar fi putut retrage, ar fi putut opri luptele și declara, așa, din senin, că, gata, a câștigat și totul e minunat. Dar acum, după ce a anexat noi teritorii din Ucraina, unde nu a avut niciodată control militar, după ce pe front o duce tot mai greu și nici măcar Dumnezeu nu îl ajută cu o iarnă geroasă în Europa, după ce Germania a terminat primul terminal pentru gaz lichefiat în doar câteva luni, iar lumea civilizată a realizat brusc că trebuie să aibă o politică energetică sustenabilă pe termen lung – satrapul de la Kremlin rămâne fără orice argument care să îi aducă vreun câștig.
În toata nebunia asta, o geană de speranță: un popor întreg, de zeci de milioane de suflete (din care o parte destul de însemnată având chiar origini ruse!) rezistă eroic sub bombardamente, fără lumină, fără caldură, fără alimente – dar cu înverșunarea de a câștiga, în final. Iar aici avem cel mai tare argument pentru a spune că, oricât se zvârcolește monstrul pitic, până la urma doar regimul lui va ajunge la groapa de gunoi a istoriei. Dacă vrem să existe un viitor pentru copiii noștri, pentru țara noastră, pentru Europa, pentru civilizație, trebuie sa dispară regimul fascist de la Moscova.
cuvinte cheie: Ucraina
