Gorbaciov, liderul comunist căruia nu i-a ieșit mai nimic din ce își propusese cu adevărat
Valentin Naumescu, profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca și președintele Asociației Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE), realizează portretul lui Mihail Gorbaciov, ultimul lider al URSS.
Redăm textul său, postat pe propriul cont de socializare:
Văd multe mesaje romanțate despre Gorbaciov. Multe idealizări. Pot să înțeleg de ce. Miturile își au rolul lor.
Gorbaciov a vrut, în esență, un singur lucru – relaxarea comunismului, în speranța relansării economiei sovietice aflate într-un declin puternic la mijlocul anilor ’80. Atât
Nu mai avea bani și tehnologie, URSS pierduse cursa cu SUA pe toate planurile și s-a gândit că dacă deschide puțin șurubul, liberalizează puțin economia și viața socială, se apropie de Vest pentru a primi ajutor economic din partea SUA și RFG (de aceea a acceptat reunificarea Germaniei propusă de SUA, semnând Tratatul 2+4, pe 12 septembrie 1990, la Moscova), va salva Uniunea Sovietică și comunismul.
Asta a dorit Gorbaciov, aceasta a fost strategia lui, să nu ne închipuim alte lucruri.
Gorbaciov nu a dorit dispariția URSS. Nu a dorit prăbușirea comunismului. Nu a dorit extinderea Vestului spre Europa de Est. A susținut războiul lui Putin în Georgia (2008) și anexarea Crimeii (2014). Nu a mai susținut invazia Ucrainei anul acesta și s-a transformat, tardiv, într-un critic al lui Putin.
Că Gorbaciov A PIERDUT CONTROLUL în reformele sale haotice și prost pregătite, că nu a mai putut ține hățurile nici în interiorul URSS nici în blocul comunist, că nu mai avea instrumentele și resursele pentru a face asta, că a fost naiv crezând că poate reforma și în același timp salva URSS și comunismul, că est-europenii au profitat de eșecul politicilor sale ratate și s-au eliberat, și asta este adevărat, dar este cu totul altceva.
În orice caz, cu totul altfel și-a închipuit Gorbaciov că vor evolua lucrurile, atunci când a lansat, după 1985, perestroika și glasnost. Alte obiective a avut în minte, nu ceea ce a ieșit (inevitabil) la finalul mandatului său
Iese din scenă un mare personaj al secolului XX, un alt fel de lider sovietic (civlizat, agreabil, deschis, oricum mult mai tânăr la vremea respectivă decât predecesorii săi și cu siguranță neagresiv și pacifist), cel ale cărui greșeli (în raport cu obiectivele sale) și calcule politice eronate au contribuit în mare măsură la crearea contextului internațional și regional în care regimurile comuniste din Europa Centrală și de Est s-au prăbușit.
Nu mai putea și nici nu mai dorea să intervină pentru a susține aceste regimuri (devenise demult prea costisitor și inutil), în condițiile în care URSS se retrăgea oricum cu coada între picioare din Afganistan, în 1989, iar dezastrul și falimentul amenințau economia uriașului muribund.
De aici și până la a spune că îi datorăm libertatea lui Gorbaciov este totuși cam mult
Ceaușescu era la putere în decembrie 1989, la peste patru ani de la numirea lui Gorbaciov, iar instituțiile regimului său ucideau oameni în stradă. Nu Gorbaciov ne-a eliberat de Ceaușescu în decembrie 1989, dar prin faptul că pierduse demult controlul, pe toate planurile, a făcut posibilă declanșarea unui proces regional ireversibil. Cred că este utilă această nuanță, acum, la despărțirea de Gorbaciov.
Ciudată suprapunere istorică – moare cel care a distrus Al Doilea Imperiu Rus exact când un succesor al său încearcă, prin forța armelor, refacerea celui de-al Treilea Imperiu Rus.
Putin, te temi de semnele care ți se arată?
