Dacă mai era nevoie, confirm și eu: Da, litoralul românesc este falimentar. Încă un an la fel de prost ca ăsta și cred ca jumătate dintre business-uri se vor închide. A fost jale anul ăsta la vânzări, față de așteptările patronilor, iar utilitățile s-au scumpit și oameni de angajat nu se mai găsesc deloc.
De-a lungul anului trecut am colidat câteva zeci de plaje prin Europa, Asia și Africa
De pe 1 iulie ne-am mutat, ca de obicei, în Vama Veche, dar am dat și câteva ture “prin stațiuni”, să vedem cum mai e treaba prin România. În Mamaia era limpede, încă din iulie, că este un sezon ratat. Nici în stațiunile din sud nu se înghesuaiu turiștii. Singurele locuri foarte aglomerate de anul ăsta au fost Costinești și Eforie Nord, popularitatea acestora fiind bazată pe acceptarea de către comercianți a voucherelor de vacanță. Practic, sezonul ăsta, așa slab cum a fost, a fost de fapt susținut de sistemul voucherelor de vacanță, altfel chiar că ar fi fost mort de tot.
Și atmosfera din Vamă a continuat să se dilueze și mai tare, și anul ăsta. Principalul meu motiv de a merge în Vamă au fost întotdeauna oamenii, iar profilul oamenilor care vin în Vamă se tot schimbă. Acum, cred că procentul de cocalari a depășit 50% deja, fiind în creștere accentuată, față de nivelul de 25-30%, pe care îl estimam în anii trecuți. Desigur, în Costinești sau Eforie Nord procentul este practic 100%, așadar se poate spune că în Vama “încă e bine”.
Dezamăgirea mea cea mai mare pe litoralul românesc este româneala asta cu împărțirea plajelor între niște afaceriști obscuri dar lacomi și de calitate umană slabă
Au rezultat garduri pe plajă sau alte construcții oribile care obturează vederea mării dinspre faleza de promenadă, mormane de alge împuțite și mormane de gunoaie. Așa e perioada prin care trecem, așa a fost peste tot prin lume, prin locurile populare, dar unde dezvoltarea socială este paralizată de incultură și unde comunitățile trăiesc în kitsch și sărăcie din cauza autorităților incompetente și corupte. Totuși, în Thailanda, de pildă, problema a fost depașită iar plajele de acolo nu sunt împrejmuite ca niște țarcuri, așa cum este pe întreg litoralul românesc.
Modelul românesc pe care il observ eu de 5 ani este cel de la Plaja de Carte, deși cam peste tot e la fel
Disperați să facă bani, normal, mai ales acum când nu prea sunt mulți turiști, administratorii de plaje, își depășesc mai-mereu atribuțiile. În primul rând, ei se pretind, în mod eronat, “patroni de plaje”, o aberație, având în vedere faptul că plajele țării sunt, prin lege, publice.
În al doilea rând, oricum s-ar autointitula ei (și-ar putea spune “dictator de plajă” sau “satrap de plajă”, treaba lor), tot nu sunt ei în măsură să ne spună nouă ce să consumăm sau unde să ne punem prosopul pe plajă. Acestea două, rămân decizii personale ale turistului și vor rămâne așa câtă vreme plajele vor fi publice în România. Pentru întreținerea și curățarea plajei, administratorii plajelor au dreptul să vândă la barul plajei și să închirieze șezlonguri. Atât.
Neînțelegând această realitate simplă, acesti concesionari emit decrete, și se străduiesc, prin metode românești să strice confortul turiștilor care le ignoră decretele
Ăsta pe care îl observ eu are obsesia asta de a-i despărți fizic pe cei care închiriază șezlonguri de la el, de cei care fac plajă pe prosop, pe nisip. Adică bogații să stea cu bogații și săracii cu săracii, așa înțelege el că trebuie să organizeze oamenii pe “plaja lui”. A tras chiar și un plastic ridicol, între doi stâlpi, ca o bandă de poliție pusă la locul crimei, delimitând cele două zone, ca să fie și mai clară stratificatea socială. Ca să treci de la “respectați” la “mai puțin respectați” trebuie să te apleci și să treci pe sub bandă. Lui, această bandă cred că i se pare și normală și frumoasă chiar. Și sunt convins că și o parte dintre clienții snobi de la șezlonguri îl susțin să-i gonească pe săraci de acolo, să se duca în țarcul lor, celălalt, după banda aia de plastic.
Să vii și să deranjezi un om care tocmai s-a pus la plajă, trimițându-l să se bronzeze în altă parte, este oricum o impolitețe. Să zbieri la el, ca un sălbatic, este o agresiune
Pe vremuri, administratorul plajei pe care o urmăresc eu făcea chiar el asta, avea plăcerea asta de a face personal scandalul și de a brusca oamenii. Unor prieteni, a venit și le-a închis tablele în timp ce jucau, pentru ca aveau o bere luată din altă parte. Anul ăsta e probabil preocupat de anger management, așadar pare că se abține, însă și-a angajat niște agarici antipatici și la fel de nepoliticoși ca și el, care se ocupă acum cu gonitul oamenilor de pe plajă. Ăștia sunt și arțăgoși și inistenți, te enervează până te ridici și faci cum zic ei.
Eu cred că ar fi mai bine dacă băieții s-ar ocupa de prevenirea luptelor zilnice între câinii de pe plajă, întâmplări care tulbură atmosfera și produc mici furtuni de nisip. Sau de nivelarea plajei sau de curățarea algelor. Însa, turiștii nu-și știu drepturile așadar mulți dintre ei își acceptă umilința și se cară naibii de pe plaja aia.
Eu, care am făcut plajă pe prosop pe vreo 400 de plaje din lumea asta, susțin că tipul ăsta de mârlănie este unul tipic românesc, oricum balcanic. Am dezvoltat mai multe speech-uri de abordare, la acest tip de agresiune.
Anul ăsta, a venit prima oara să mă gonească un puști nou, care nu mă cunoștea. Mi-a zis că nu stau cu prosopul acolo unde ar vrea el, iar eu l-am întrebat:
– Auzi, dar tu stii a cui e plaja?
Nu știa, era pe repeat cu fraza lui despre “zona de cearșafuri”. L-am trimis să afle a cui e plaja, pentru că nu puteam duce o discuție în profunzime altfel.
S-a întors cu un text nou, că plaja e concesionată de un anume, adică, cum-ar-veni e plaja ăluia și să plec odată de acolo. A fost atât de ferm, amenințător chiar, încât m-a inspirat să-i dau speech-ul socialist:
– Greșesti și ești fraier, i-am zis, de fapt plaja e a noastră, a mea și a ta. Păcat, că nu înțelegi asta și accepți să fii doar un instrument capitalist.
N-a înțeles nici așa, iar mie mi-a fost clar că nu avea spirit de revoluționar proletar, așa că ulterior l-am ignorat
Nu înțelesese nici după câteva zile, când se cocoțase să demoleze acoperișul coșmeliei de pe plajă. Primarul a decis în sfârșit să demoleze toate construcțiile neautorizate de pe plajă, iar administratorii au trebuit sa se conformeze. L-am zărit și l-am întrebat:
– Ai aflat a cui e plaja?
Mi-a repetat textul de acum câteva zile, că e plaja patronului său.
– Păi și atunci de ce ați demontat coșmelia? Dacă era plaja voastră, nu ați fi demontat-o, dar nu e!
Psihologic, toate erorile unui administrator de plajă pleacă de la iluzia sa că nenorocita aia de plajă îi aparține. El așa crede. Crede că dacă a reușit să facă o combinație și să concesioneze plaja, a devenit stăpânul ei. Este același tip de comportament românesc, care se regasește și la directorașii care cred că e “școala lor” sau “spitalul lor”. De fapt, ei sunt doar niște bieți administratori, atât de incompetenți încât nici măcar nu și-au înteles rolul în sistem.
Litoralul românesc este nasol, prost îngrijit și scump. Am părăsit Vama Veche hotărât (și de această dată) să nu mai calc vreodată pe aici.
Îți recomandăm:
cuvinte cheie: litoralul românesc
