Datoria publică a României a depășit 50% din PIB. Care sunt soluțiile pentru reducerea acesteia
România se află din nou sub lupa investitorilor după ce datoria publică a fost peste 50% din PIB pentru a doua lună consecutiv, conform datelor publicate de Ministerul Finanțelor săptămâna trecută.
Practic, în valoare absolută, datoria României a ajuns la aproximativ 600 Mld. lei, adică aproximativ €120 Mld.
Tot la finalul săptămânii trecute, Fitch, una din cele trei mari agenții internaționale de rating, a menținut perspectiva negativă a rating-ului BBB- al României, pe care l-a și reconfirmat cu acest prilej.
Diagnosticul României este același: datorie în creștere, deficite gemene (deficit bugetar și deficit de cont curent), toate acestea într-un climat de prețuri ridicate și război la granița de nord a țării.
În memorandumul Fitch, analiștii reiterează atât factorii care fundamentează rating-ul curent cât și factorii de risc ai României în raport cu acesta:
“Fundamentele rating-ului: Ratingul BBB- al României este susținut de apartenența la UE și de fluxurile de capital din UE care sprijină investițiile și macrostabilitatea, precum și de PIB-ul pe cap de locuitor și indicatorii de guvernanță, respectiv dezvoltare umană care sunt peste cei din categoria “BBB”. Aceștia sunt totuși contrabalansați de deficite bugetare și de cont curent (gemene) mai mari decât cele ale unor țări comparabile, de un bilanț slab în materie de consolidare fiscală și de rigidități bugetare ridicate, precum și de o poziție de debitor extern net destul de ridicată.
Perspectiva negativă reflectă incertitudinea continuă în ceea ce privește punerea în aplicare a politicilor de remediere a dezechilibrelor fiscale structurale pe termen mediu și impactul războiului din Ucraina, respectiv al crizei energetice asupra performanței economice, fiscale și externe a României.”
Un alt element important îl reprezintă ținta estimată de creștere economică, revizuită în jos de majoritatea analiștilor, la 2% pentru anul acesta, o încetinire semnificativă față de 2021.
Cum se reflectă acești indicatori asupra României și asupra investitorilor, în ansamblu?
În primul rând, o țară cu datorie mare, datorie care nu este sustenabilă în raport cu ce produce economia, se va împrumuta mai scump din piețele financiare, plătind astfel o primă de risc mai mare, decât țări comparabile.
Din perspectiva investitorilor, România trebuie să ofere un randament destul de mare pentru titlurile de stat emise.
Acest lucru a devenit evident, mai ales pentru scadențele scurte de 6-12 luni, unde randamentele au depășit 5%, conform fixing-ului BNR de săptămâna trecută.
Randamentele din ce în ce mai mari sunt, în primul rând, o problemă pentru datoria suverană în sine, pentru că apare efectul de spirală: randamentul (dobânda) crește, costul cu dobânzile crește, volumul datoriei crește, gradul de îndatorare crește și, de la capăt, randamentul perceput crește din cauza gradului mare de îndatorare.
Pe de altă parte, la obligațiuni, randamente mari înseamnă și deprecierea în valoare a titlurilor existente și implicit presiune pe portofoliile care le conțin. Mă refer în special la portofoliile fondurilor private de pensii care sunt afectate valoric de aceste cotații.
Un alt element de influență al randamentelor ridicate de la titlurile de stat, denominate în lei, corelate cu devalorizare în valoare absolută, îl reprezintă presiunea pe cursul de schimb. Cât timp randamentele titlurilor de stat sunt sub rata inflației, practic real negative, va exista tendință de depreciere a acestora, implicit cerere redusă, pentru leu, adică presiune pe curs.
Rata medie a inflației pentru tot anul 2022 este estimată la aproximativ 10% (conform Fitch), iar randamentele titlurilor de stat ale României sunt momentan între 5-7%. Desigur, BNR intervine și reglează situația, fie prin achiziții de titluri de stat, fie prin achiziții de lei, susținând astfel stabilitatea monedei locale.
Vestea bună pentru investitorii în titluri de stat este că, de la un moment dat, după ce se vor fi depreciat, devine interesantă achiziția acestora, pentru că pot fi cumpărate ieftin.
Un alt efect al unei datorii ridicate, unul de termen lung, îl reprezintă reticența investițiilor noi. Un stat îndatorat nu poate amâna la nesfârșit consolidarea fiscală, care presupune și creșteri de taxe și impozite, or, investitorilor nu le sună bine acest risc.
Care sunt câteva dintre soluțiile pentru reducerea datoriei publice a României?
În ceea ce privește măsurile de adresare a acestei datorii în creștere, principala soluție de manual ar fi consolidarea fiscală, exact cum a solicitat în trecut și Consiliul Fiscal și sugerează și Fitch, în prezent.
Dar, întrucât contextul macro-economic al României este unul dificil, pentru că avem deja prețuri crescute(induse de scumpirea combustibililor) și avem și măsurile de politică monetară care pun presiune (au crescut ratele la credite și vor mai creste), misiunea ar fi cvasi-imposibilă.
Practic, a crește taxe și impozite acum ar fi ca și cum România și-ar face vara car sau iarna sanie. Sigur, s-ar putea totuși acționa punctual pe anumite zone, gen accizarea suplimentară a produselor de lux, a viciilor, taxarea unui număr mare de proprietăți, idei care au apărut recent în spațiul public dinspre Ministerul de Finanțe.
Îți recomandăm:
Datoria publică a României se apropie de 50% din PIB. Suntem o țară de lumea a treia?
Pe de altă parte, un buton extrem de eficace al consolidării fiscale ar fi îmbunătățirea gradului de colectare. România trebuie să-și crească gradul de colectare al taxelor, fiind pe loc codaș în Europa.
Doar cu titlu de exemplificare, dacă România are raportul taxelor din PIB puțin sub 30%, media la nivelul UE fiind ușor peste 40%, convergența la media europeană ar însemna încă 10% din PIB la buget.
Practic, în 5 ani, pentru că datoria publică a României este de peste 50% din PIB, țara noastră ar putea să-și reducă semnificativ datoria publică, doar îmbunătățind colectarea la nivelul mediei UE.
Pe de altă parte, ca soluție de termen scurt, un element care ar trebui să fie prioritar acum este PNRR, pe care nu ne permitem să-l ratăm. Este esențial să absorbim toți banii și să îi punem la treabă în economie (nu în cont la BNR), pentru a genera și efecte de runda a doua.
Dobânzile banilor din PNRR sunt zero, în cazul grant-urilor și între 0-1% pentru credite, or, România se împrumută pe piețele financiare, în lei, cu 5-7%, în funcție și de maturitate.
Tot ca soluție de termen scurt și ținând cont de perturbarea piețelor internaționale de cereale și produse agricole, România are o oportunitate mare de a-și valorifica excedentul agrar propriu la export anul acesta și în anii care vin.
Este limpede că piața alimentelor va fi una complicată și pe viitor (Ucraina afectată iar Rusia cu embargo-uri), iar pentru România poate fi un moment de cotitură, o fereastră de oportunitate, în acest sens.
Agricultura românească trebuie retehnologizată, modernizată, iar sistemul de irigații, care acoperă actualmente în jur de 10% din suprafața cultivată, trebuie extins.
Alte câteva soluții, de termen mediu și lung, vizează modul în care se raportează statul la companii, atât cele publice cât și cele private.
Când vine vorba de companiile publice, statul ar trebui să le restructureze și eficientizeze pe cele care înghit multe subvenții, de exemplu CFR Calatori, CFR Marfa sau Complexul Energetic Oltenia.
De asemenea ar fi recomandat să listeze cât mai multe din ele pe bursă, pentru a le permite să lupte singure pentru infuzii de capital; iar subvențiile acordate în viitor să fie condiționate de reforme și investiții.
Când vine vorba de companiile private, întrucât România are și deficit de balanță comercială, statul ar trebui să încurajeze companiile locale să scaleze și să exporte cât mai mult. Facilitățile fiscale ar trebui să se îndrepte preponderent către companiile care exportă și care se listează pe bursă.
Războiul din Ucraina se va termina la un moment dat și Ucraina va traversa o perioadă de reconstrucție, cel mai probabil coroborată cu intrarea țării noastre vecine în UE. România trebuie să se implice activ în reconstrucția Ucrainei, iar mediul politic ar trebui să obțină pentru România un loc relevant în proiectul de reconstrucție.
Concret, companiile românești cu profil de activitate în construcții, fie de infrastructură sau civile, cele producătoare sau de distribuție de materiale de construcții, toate aceste companii ar trebui să poată desfășura proiecte în Ucraina, în anii viitori.
Am lăsat la final o soluție ce trebuie demarată imediat și care pe termen mediu și lung poate ajuta România enorm, din punct de vedere bugetar. Este vorba de exploatarea gazului din Marea Neagră.
Votarea legii offshore devine esențială, atât pentru a elimina dependența României de importul de gaz, cât și pentru a o transforma într-un jucător regional în această piață.
Un al doilea mare câștig pentru România, dacă începe serios exploatările de gaz din Marea Neagră, îl reprezintă redevențele încasate de la companiile implicate în forarea și distribuția gazului.
Redevența statului, așa cum este definită în textul de lege, variază între 15-70% din diferența de preț peste un nivel fixat în lege și înmulțit cu volumul exploatat. La cotațiile actuale, gazul din Marea Neagră este evaluat la €150 Mld.
Cum cotațiile din prezent sunt destul de ridicate, specialiștii în domeniul energiei estimează redevențe de 50-60%.
Dacă am presupune că statul Român va încasa redevențe de jumătate din valoarea mai sus estimată, plus efecte de runda a doua din downstream (ex. TVA aplicat consumului de gaz pe piața internă), ar însemna aproximativ €75 Mld., sumă defalcată pe întreaga durată de exploatare.
Și iată cum statul poate genera bani buni la buget.
În concluzie, România își poate rezolva problema datoriei publice printr-un mix de măsuri, cum ar fi îmbunătățirea colectării de taxe și impozite, eficientizarea și listarea pe bursă a companiilor publice și exploatarea gazului din Marea Neagră.
Îți recomandăm:
România se împrumută într-un ritm accelerat. Presiunea pe generațiile viitoare va fi enormă
cuvinte cheie: Datoria publică a României
